another day has gone by

călătoresc spre apusul luminii timpul prin umbre se-dreaptă spre capăt

într-o forfecare nemaiîntâlnită prin oameni în mii de direcții s`arată

se-apleacă sprânceana spre degetul mare să-și caute lin netezirea

prin ceasuri secunda se-abate și-și trece-n neștire uimirea

se graniță și se-nseninează se mijlocește și se întinde

de pe geană pe deget s-abate efortul ce tăcut se prelinge

precum un arbust răsărit într-o doară ca o pisică speriată

gândul pe spate încet se-nfioară iar groaza și-o arată deodată

de la răsărit spre apus de la o margine de viață spre alta

de la un punct cardinal spre un dus

ca pe un pulovăr cu firu lăsat șirui și tot șirui

amurgul și-nserarea… dimineața

Publicitate