prin ochiul oglinzii

momentan în grădinile vremii

nici un anotimp nu-i prea viu

nu s-a rezemat de peretele firii

nici un autobuz trandafiriu

sunt numai frunze îmbibate în verde

numai crengi ce mustesc inegal

aplecate să citească o veste

dintr-o ruptură scursă din  ziar

prin fibrele optice rătăcește necunoscuta

planetă în salba universului mare

cu urechile umplute de- o negreală acută

muzica îmbibă anotimpu`n culoare

numai oglinda se plimbă de gratis

nedezlipită de trecutul autobuz timpuriu

retrovizoare se uită sălbatic

peste umărul anotimpului nu prea viu

Publicitate