copcile timpului

Standard

timpu-i rănit !

i se văd rănile dimineaţa – spre est, spre răsărit

iar seara i se văd în cealaltă parte


picură peste noi sângele lui de clipită

de parcă picură picătura de ploaie


se-aud rănile timpului prin vreme

cad cu zgomot obloanele nopţii aşa cum noi

atunci când ne doare închidem ochii


îl ţipă cocorii dintr-o parte în alta

îl străpung şi-l sfredelesc râmele-n suflet

nelăsând să se-audă decât tăcuta lor trecere


rănile lui se regăsesc în cărţile de istorie

faţa şi-o regăseşte-n calendare sub cicatricile însemnărilor (noastre)

de la ora 7 la 7 jumate, de la 4 la 2, de la lună la lună


copcile oblojirilor peste nişte răni pe care nu le-nţelegem

(… nu-i doar rănit; timpu-i o rană ! – încă deschisă)

Anunțuri

3 răspunsuri »

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s