în corset(at)

Standard

am zăbovit prea mult în hora personală

ca-n gara ce-i ştiută doar paşilor de melc

ca-ntr-o umbrelă strâmtă – o lume ideală

un turn făcut din fildeşul vorbirilor de lemn


nu ştiu cine mi-a strâns corsetul multor temeri

sau singur la(n)ţul propriu mi l-am legat la mâini

de prafu’ mprejurării aridul pas de gemeni

s-a tot ferit de strada muşcărilor de câini


prea mult lasou acesta s-a’nchis

prea tare şi prea strânsă-i e privirea

privind prea mult în mine n-am mai văzut nimic

decât adâncă de abis nefericirea


şi ghemuit în colţul înălţimii

cu cuibărirea de genunchi la piept

nu după slova zalei sau a firii am azvârlit privirea afară

iar ea încorsetată în hora personală

a dat naiv din aripi – şi-acum zboară


de ce-am văzut închisul cerc de cretă

ce-n gura de abis silabiseşte

când peste-adânc’ spirala înălţimii

mă cheamă şi m-alintă şi mă creşte ?


prea mult mi-a zăbovit ochiul acolo

da’ nu-i târziu că aripile-s două …

Anunțuri

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s