poem scheletic

Standard

cântă o muzică în oglindă

se aude până la subsolul blocului

prin sita difuză de aerisire

ca o completare ce umple rarefierea aerului


respir muzica cu urechile larg deschise ale plămânilor

devenit dependent

ca un om ce-i aproape să se sufoce

ce-i departe de respirare


după ce-i consum oxigenul

o dau înapoi frunzelor

care o dirijează spre scoarţa interioară a copacului

ca spre o aerisire

ca spre-o oglindă

singurul loc în care se simte „acasă”


muzica este sufletul oaselor mele

pe care le văd în oglindă

– structura interioară a notelor

din care se compune

Publicitate

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.