Iun10 poem scheletic Publicat pe Iunie 10, 2010 de rubenbucoiu Standard cântă o muzică în oglindă se aude până la subsolul blocului prin sita difuză de aerisire ca o completare ce umple rarefierea aerului respir muzica cu urechile larg deschise ale plămânilor devenit dependent ca un om ce-i aproape să se sufoce ce-i departe de respirare după ce-i consum oxigenul o dau înapoi frunzelor care o dirijează spre scoarţa interioară a copacului ca spre o aerisire ca spre-o oglindă singurul loc în care se simte „acasă” muzica este sufletul oaselor mele pe care le văd în oglindă – structura interioară a notelor din care se compune 45.766430 22.920679 Anunțuri Evaluează asta:Partajează pe Facebook(Se deschide în fereastră nouă)Dă clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide în fereastră nouă)Dă clic pentru a partaja pe Google+(Se deschide în fereastră nouă)Dă clic pe email(Se deschide în fereastră nouă)Mai multDă clic pentru a imprima(Se deschide în fereastră nouă)Dacă ți-a plăcut:Apreciază Încarc... Similare
