etalonul zilei (nu de azi) de astăzi: copilul

Cică aşa zice(a) Nicolae Iorga: ,,Când am încetat sa fim copii am murit.” (am primit pe mess 🙂 )

După ce n-am mai fost copil am devenit adolescent, pe urmă tânăr, ba chiar la 18 ani i-am zis „majorat”, iar acum cu toate ca ma consider om în toată firea, adult (cum ar veni), încă mai am „apucături” copilăreşti. Să fie de bine, să fie de rău ? Bănuiesc că şi, şi !

Pe lângă faptul că e bine să ne menţinem anumite trăsături copilăreşti, atunci când aceste trăsături le scoatem la iveală în contextul şi la timpul nepotrivit, nu e doar (de) rău, ci şi stânjenitor, ruşinos şi nepotrivit.

Iată câteva „păreri” din înţelepciunea divină (atât pro cât şi contra):

1. „I-au adus nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau.  Cînd a văzut Isus acest lucru, S’a mâniat, şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!”  Marcu 10:13-15
2. „Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi, cari şed în pieţe, şi strigă la tovarăşii lor: V’am cântat din fluier, şi n’aţi jucat; v’am cântat de jale, şi nu v’aţi tânguit.” Matei 11:16-17
3. „… nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.” 1Corinteni 14:20

A fi sau a nu fi (copil) ?! Asta-i întrebarea !  🙂

Publicitate