cu siguranţă mai sunt şi-alte lumi ascunse în lumile noastre bogate
oraşele-s celulele dintâi ce-ascund adânc alte celule sate
cu siguranţă lumile sunt mici, cu mult mai mici decât micimea noastră
o bulă de-oxigen printre furnici e bolta ‘ntinsă-n cerc, senin albastră
în lumea mea-s popoare cu trecut;
copilăria lumii-n amintire se apără de vremuri cu un scut
făcut din lumi născute în potire
cu siguranţă sunt mai multe lumi ascunse-n trup la graniţă de suflet
şi-n vise sunt de nerecunoscut un număr infinit de lumi ciobite
nu pot să zbor prin lumea de neant aflată-n marginea sfârşitului lumină
… că-i neagră ştiu, că-i ruptă de înalt; şi-aştept ca zborul ei să îmi revină
şi dincolo de stea e lumea ei, a-mpărăţiei care le tot naşte
din lumile ascunse în idei, spre lumile ascunse printre astre
şi nu mi-e greu în lumea asta rea ca un strănut de praf din nara stelei
să tot găsesc a timpului saltea cu binele dormind în bucăţele
călătorru' 