toiagul pâinii

Standard

am luat toiagu-n mână şi am supus urcuşul

sub talpa alb’ a zilei, sub talpa-ntunecată

în urmele lăsate de mersul înainte

se oglindeşte chipu-nţelepciunii

cu plosca mâinii tulbur oglindirea

şi beau apă


oricum ar fi urcuşul, mai lin, mai vertical

muşc din toiagul pâinii pe care-l strâng în braţe

el creşte înapoi un grâu lipsit de lan

şi-mi sprijinesc de el al zilelor torace


şi am crezut că-l port cu strângerea de mână

şi-l încălzesc cu luciul uzării către capăt

îi dau un sens, un rost şi o măsură

dar sensul lui e-ngurgitare-n gură

iar revărsarea-i limpede de apă


din el ies scuturi care mă veghează

când foamea-şi lasă arcul să vibreze

cu săgetarea-i lungă ce nechează

toiagul pâinii ştie s-o calmeze


sunt zile lungi asemenea cu noaptea

când gândurile simt vre-o crăpătură…

Doamne te rog nu frânge sprijinirea

şi nu fă în toiag nici o spărtură !

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. oricum ar fi urcuşul, mai lin, mai vertical

    muşc din toiagul pâinii pe care-l strâng în braţe

    el creşte înapoi un grâu lipsit de lan

    şi-mi sprijinesc de el al zilelor torace

    ….refrenul vietii, ….refrenul vietii,

    in calatoria spre cer ……….sublim exprimat, imi place mult..

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s