fără despre

Standard

mă uit prin vorba ta până în viaţă

ca ‘ntr-o lentilă ce-o aduce aproape

ea e acolo mică şi departe

dar vorba ta îi e cârlig şi aţă


când tu vorbeşti a timpului dezastre

îmi explodează-n carne nişte mine

cum calcă degetele lungi încet pe clape

şi muzica se-nalţă şi-şi revine


nu e totuna să-mi vorbeşti pe note

să-ţi scoţi din buzunare portative

nu-mi desena nămeţi, nu mi desface

ci lasă-i să mă ningă lin pe faţă

pe ochi, pe buze, pe urechi, pe viaţă

prin vorba ta rotundă şi subţire

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. 🙂 nu silvia, nu despre liniste am vrut sa vorbesc, sau sa-i fac pe ceilalti sa vorbeasca. ziaru ne spune”ce s/a intamplat”, un roman ne spune „ce se intampla”
    asa face si o poezie : una e sa imi descrii fulgii de zapada, alta sa mi vorbesti „despre” ei, alta e sa ii simt pe fata

  2. vorbele sunt niste geamuri prin care vedem viata. ele nu (doar că) ne vorbesc despre viata, ci pur si simplu ne-o pun in fata sa ne-o descriem singuri daca vrem
    deci nu despre viata vreau sa scriu, ci viata insasi

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s