în trupul poeziei

Standard

în trupul poeziei plămânii văd printre coaste lumea exterioară

ochii respiră imaginile din albumul timpului

relativ exterior

urechile absorb miresmele portativelor din petale,

din bonurile de benzină,

din puf-ul fără de capac al parfumului


în trupul poeziei inima e albia ce flirtează toate lichidele,

toate vorbele şi vorbirile cu mirosurile şi icoanele lor;

toate trăirile lichide ce se devarsă în astre şi-n vene:

canale cu margini de drumuri lipsite de praf

polenizate de zborul ideilor

ce se lovesc de mădularele poeziei

precum nişte limbi netraduse,

la fel ca şi sunetele în geamul ochiului


mâinile îşi umblă trupul: poezia se pipăie în căutarea ei de sine

iar paşii o strâng de mână asemenea prieteniei

cum se strâng de mână îndrăgostiţii

precum veşnicia ţine timpul


vârfurile degetelor ei iubesc foile virgine şi goale

părul ei sărută legănarea crescută din unduirea sentimentelor

îngrădite în ţarcul coastelor de aur

printre care fascinată inima priveşte cu fiece clipire

neobosita inspirare şi expirare cu care plămânii poeziei

adună-n ei întreaga respiraţie a ochilor

Anunțuri

6 răspunsuri »

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s