după vreo 4 ore

Standard

M-am chinuit vreo 4 ore să-l înţeleg pe Dumnezeu…

Fiecare oră mi-a fost o cheie, fiecare minut un şurub,

fiecare secundă o deşurubare, iar fiecare spaţiu – tăcere

clipite-nşurubare.


Montarea şi demontarea întregului mecanism mi-a făcut răni în colţul gurii

unghiile mi-s îmbătate, pilite de atâta scormonire

de parcă într-o lopată de ţărână găsesc legea gravitaţiei

şi dialogul meteoriţilor liberi

însă geloşi pe traiectoria noastră lipsă lor

şi atracţia noastră spre  pământ.


După vreo 4 ore,

tot restul vieţii m-am chinuit să-mi înţeleg chinul

imensul gând al timpului fără de capete

din mintea mea ce stă între urechi;

de ochiul fanteziei ascuns în ochiul meu oval

ce vede fără ochelari ce-i nevăzut

ba chiar ce-i necreat şi-ascuns.


Atunci mă simt ca un pirat

cu un ochi rău

închis să poată suporta ce-i de văzut

şi mările ce-aşteaptă să le vâslesc

şi să le beau

cu mierea linguriţelor din ceai.

Anunțuri

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s