gemeni ?

odat’ pe an – mireasmă-n rânduri sfinte –

când se deschid şi cărţi şi drumuri înapoi

toţi te vedem de ghimpul necredinţei

cum eşti mânat să negi a cuielor sentinţe

rămase ca dovezi în palmele nestinse

dovezi şi pentru voi şi pentru noi

 

„Geamăn” ţi-au pus porecla; cu cine semănai?

adânc ascunse-n tine o droaie de-ntrebări

nelămuriri şi taine te-asemănau cu mine

şi zile după zile mă potrivesc ‘napoi

şi semăn necredinţelor din tine

 

cum plus cu minus parcă sunt necesari socoatei

în golul ranei vrut-ai să-ţi pui vârful de deget

să umpli ce lipseşte din palmele-i bogate

iar potrivire-aceea să-ţi biruiască ochii răpuşi de multe scuturi

şi solzii lor să cadă, de ei tu să te scuturi

 

mă văd acolo lângă mai geamăn c’ucenicii

fricoşi să-şi trâmbiţeze a îndoielii şoaptă

cum stau şi te aşteaptă să ceri tu cu glas tare

ce toţi voiau s-audă, da` tu să pui în faptă

 

o, Tomo, cum din toţi mă vreau frate cu tine

gemeni în vorbă ‘n cuget şi în realitate

genunchiul tău s-ascundă genunchiul meu în mine

iar mintea să cuprindă dovezile-i bogate

şi din adânc să iasă ale credinţei roade

să fim la fel şi-n ele;
…asemenea în toate!

Ioan 20.25

Publicitate