love-ituri

Standard

Tu ne loveşti atunci când ne faci bine

şi-aştepţi să-ntoarcem celălalt obraz

în rana tăieturii dureroase

ţi-aşezi răsad pe-a timpului pervaz


pe urmă zile una după alta le-aşezi deasupra tăvălug

s-acopere răsadul, să-l îngroape

şi-ţi laşi tăcerea neagră ca o noapte să ningă-ntreagă pe deasupra lui


sub stratul rece al tăcerii Tale

noi îngheţăm de spaima sperieturii

trosnesc crăpările sentimentale

ca geamurile-n faţa loviturii


Tu ne loveşti ca să ne faci un bine

cum cuiu-şi creşte floarea sub ciocan

şi ca unirea lui să ţină bine

mai baţi un cui împodobit cu şpan

8 răspunsuri »

  1. Cami, drept sici> dragostea ! vesnica intrebare si vesnicul raspuns dragostea !

    Dana, multumesc de vizita si de incurajare ! e frumos ca ne iubiti, ajuta sa stim, ajuta sa simtim asta, ajuta s/o spui ! 🙂

    Gabi, poate ca atunci cand te ineci, ai nevoie sa/ti dea cineva una ca sa/ti revi…

    Sami, incurajarea nu sta neaparat in cuvinte cat in intentie. multumesc !

    A.Dama, cine stie cat e indurabil pana nu incearca sa vada cat poate indura. am auzit de multe ori vorba asta in gura tatei „de/ar face omul cat poate…”

    Angie, asa/i ! cu siguranta a ales varianta cea mai buna. Multumesc de vizita si de comentariu ! va imbratisam de aici de la Hunedoara (oceanul nu ne poate impiedica s/o facem) 🙂

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.