se-ntinde între copilărie şi azi oceanul valurilor de ani
am făcut un pas şi stau cu picioarele pe două continente, unul lăsat în urmă şi altul întins înainte pe-ntinsa geografie din suflet şi minte…
căpiţele de fân de altă dată zgârie norii cu paiele lor găurite la mijloc şi lipsite de sevă, cu greieri mici din oţel prinşi de ureche cercel
sunt aruncate privirile pe geam fără milă într-o lecţie vulturoasă, ostilă, că de n-or învăţa să zboare, să înoate-n a cerului vâltoare se vor zdrobi sub umblete de asfalt
pe trotuarul către un alt continent, sub privirile aruncate ‘nafară (diferite-n lungime) de pe a dimineţii balcon către seară
călătorru' 