natura(leţe)

Standard

fructul cade singur, coacerea-l împinge
iarna frigul bate, vremea toată ninge

apa moale lasă mâna o pătrunde,
lemnul să plutească, piatra s-o scufunde

în smerenia udă veşnic se retrage
fără formă fixă căutând miraje

plină de-al ei zâmbet mare de-acceptare
îşi zbârleşte-n valuri părul pe spinare

un ulcior îşi poartă golul cu mândrie,
tot folosul sacru acolo-şi îmbie

şi când apa-l umple rece din fântână
se agaţă-n toartă strângerea de mână

scrisul mi se lasă spicului din lanuri,
vara toată cade
pradă unor planuri

Anunțuri

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s