Am „învăţat” să cânt la chitară furând acorduri de la unu şi de la altul, incercând să acordez nişte potriviri până ce durerea îmi tăia degetele odată cu coardele. Exersam sub cerul liber în grădină, sau noaptea tîrziu, aşa în surdină să nu-i trezesc pe ceilalţi, acolo în camera din podul casei, în mansarda mea de deasupra viei.
Exersam pe cuvintele psalmilor biblici, pe versurile Păsării Colibri, şi mai îndrăzneam câteodată şi pe mâzgăliturile mele. Îmi plăcea aşa de mult să nu cânt nimic, doar să mă joc, să încerc tot felul de combinaţii, să cânt aceleaşi 3 versuri în toate gamele, să verific dacă sunt înstare.
Mai am şi acum pe undeva block notes-uri cu cele scrise şi cântate, cu însemnările acordurilor de chitară deasupra, lipsite evident de interpretarea mea puţin diferită de fiecare dată. 🙂
Prima mea scriere cu sunet de chitară, ce o poate găsi şi asculta omul pe internet se datorează lui Alin Cristea. Multumesc !
călătorru' 
cu un cantec nu se face primavara 🙂
10 Q Emma !