Se leagă pumnii între ei de uşă
Nestingheriţi de adormita noapte
Prin crăpături făcute în tăceri
Cu somn prin păr bătăile tot cheamă…
În cufundarea-n somn nu mai e loc de prieteni
Nepotrivirea populează scena
Nevoile-mbulzite bat în uşă
Primind doar glasul stins
Ca un fitil in fum de lumânare
Ca bocna de pămant care e nins
Învinge pân’ la urmă îndârjirea
Iar prietenia îşi înclină capu’
Ştiind că ea domneşte-n lume ca o mare
Pe care a plutit şi de-astă dată
Victorioasă stăruinţa cea supărătoare.
„Chiar dacă nu se va scula pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi îi va da tot ce-i trebuie. De aceea şi Eu vă spun: cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide!” – Luca 11:8-9
călătorru' 
un om vine la prietenul lui in noapte, cu o ruga stariutoare. bataile in usa naruie tacerea iar somnul prietenului este alungat de la ochi in spate, in par.somul cuprinde omul si il face sa uite …
somnul este o metafora care poate avea mai multe semnificatii , poate fi somnul nepasarii atunci cand trebuie sa faci ceva, somnul insensibilitatii fata de lucrurile importante, somnul care duce la moarte;
situatia data nu e normala , e total nepotrivita dar nevoia acuta te impinge in astfel de imprejurari.insistenta primeste un glas stins . alunecarea in indiferenta stinge simturile omului ca un fitil de lumanare, si il face tare ca o bucata de pamant inghetat peste care se aseaza zapada anilor si a tacerii;
insa indarjirea invinge;
prietenia este invinsa pentru ca motivul pentru care celui ce cere i s-a dat a fost stauinta suparatoare ; idealizarea prieteniei cade si din cauza imperfectiunii umane; cu toate ca prietenia este vasta si in numele ei se fac multe fapte bune , staruinta se inalta deasupra ca o ultima modalitate de a determina o actiune pozitiva.
poate ca prietenul tau nu ar veni la biserica de dragul prieteniei cu tine , nu l-ar accepta pe Domnul Isus , nici darul vieti vesnice si mantuirea; poate fratele tau nu ar accepta sa se rededica in lucrare de dragul prieteniei ce va leaga…. vedem clar ca nu….
dar in urma stariuntelor tale va accepta
conteaza enorm relatiile noastre cu necredinciosi , la fel de mult ca marea pentru corabii, … dar ele sunt un suportpe care sa pluteasca victorioasa staruinta suparatoare…
haidem sa-i castigam pentru Hristos prin staruinta!
hmm, prevad paci pe undeva o cariera de critic lierar ? 🙂
Multumesc pentru comentariu Ana, cam asta am avut si eu in minte, doar ca tu ai spus/o mai bine in proza decat eu in poezie