scrisoare

Standard
O să-l încercuiesc, să rup blestemul nerodirii lui
şi să roiesc pe lângă el ca şi un şoim ce-i ciocăneşte rădăcina
mai mai să prindă viermi.
Şi-o să-i arăt o coadă de hârleț să vadă ce-o s-ajungă în curând,
peste un an…
Iată că-l rabd de trei şi nu rodeşte decât umbră,
din răsărit pan’ la apus.
îi scormonesc îmbrăţişarea de pământ să ştie că mai are şi-o parte-n cer,
nu-i totul dedesubt;
iar ziua e-mpărţită-n trei şi anotimpuri trei l-am aşteptat
şi încă unul îl mai rabd cu dor.
Dar dimineaţa s-a schimbat în zi, şi-apoi a adormit pe dealuri dusă
şi a murit ‘n-amurg, aşa cum primăvara timpuriu,
s-a copt în vară, toamnă şi apoi în ger.
În capăt de hârleț, dintr-un metal am pus un cioc cu care îi tot scriu
că în curând va fi amurg şi ger şi prea târziu…
(deci să rodeasc-acum) … asta îi scriu !
 

6 răspunsuri »

  1. Pingback: Blestemul roadelor lipsă (scrisoarea de luni) « Hunedoara evanghelică

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.