înLocuire

Standard

tăcut,
cu ochi plecaţi în colţ de suflet,
aştepţi să mă lărgesc măcar puţin
în toată-nghesuiala ‘nvălmăşită,
depozitări strivite între ele,
de anii ce-au trecut peste milenii,
de ziua cea de ieri,
tăcută,
prăfuită.

Te-am invitat candva să faci lumină,
s-arunci o diferenţă între lucruri
să văd întunecatele unghere…
să îmi dezlegi închisele mistere
afar’ s-arunc tot nefolosul sumbru,
să mă lărgesc
să pot ca să mă umplu.

cum,
n-ai putea să rupi aţele de paianjen,
de ce te laşi încătuşat de ele?
încoardă-ţi Tu puterile în ele,
ca un Samson ce vrei să te răzbuni
să spargi înghesuiala ‘nvălmăşită,
lărgit să mă adun
şi să m-aduni.

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s