Între multe pietre, care mai de care atinse de vreme
plouate, bătute de vanturi pribegi
aşezate-n şiruri pe-ntinsa campie,
stă o piatra aspră pusă căpătai
cu un nume scris ca pe o hartie,
si-ntre două cifre linia ce o pui.
Prima cifră-ntoarce gandul către vremea
cand ţipand de spaima clipelor dintai,
fragedul copil îşi primea un nume…
Nimeni, nici acuma, nimenea nu ştie
de ţipa de groază sau de bucurie ?!
N-a putut a spune, n-ai putea să spui.
Celelalte cifre, dincolo de linie
săpate în piatra marmură şi grea
oglindesc o vreme tristă şi pustie…
cand fără de veste, linia minunată
ce misterul vieţii îl urcă şi îl suie
s-a`ntrerupt deodată, s-a`necat în ea.
Între două cifre stă o linie scurtă
pe o piatră seacă de mormant
ce tăcand vorbeşte de vremelnicie,
fără nici o vorbă, fără vre-un cuvant…
sept.22
călătorru' 
… Frumos …si frig se facu la mine in gand , cand am privit in cuvintele tale „o viata intinsa” cat pe un centimetru de liniuta inaintea LUI. Si-apoi mi-a fost cald …pentru suflet…nu e nici centimetru ,nici numaratoare, doar cer inalt de aleg EL dintre toate.
…si frig… si cald… asa ne e impletita viata, in anotimpuri, in aici si acolo, in ani si vesnicie