Te ştiu că eşti ! Conturul Tău din vorbe adunat mi l-am imaginat de atâtea ori.
Însă nu te-am găsit, şi te-am pierdut, şi te-am uitat.
Tu nu vrei ca pe foaie să te pun, în linii sau în vorbe, intr-un chip;
ci tot mai mult
ieri doar un pic, şi azi un pic, şi mâine tot mai mult
în mine trupul Tău să îl adun, eu însumi să-ţi fiu chip !
Acuma înţeleg de ce te-ascunzi!
şi partea ce-mi rămâne mie e a-ncerca, mereu să te găsesc şi să te văd
Tu cuibarit în mine să-ţi arăţi
chipul în chipul meu, gestul în fapta mea
şi viaţa Ta să o trăim în noi.
călătorru' 
stai ca ochelarii mei au nevoie de ceva curatare…era o continuare la ce a scris Rodica, aha 😛