Praştia

Standard
Stau cu praştia în mână gata să arunc cu etichete,
ştampile îmbibate în roşu
cu care cu o sete pe care apa nu o poate stâmpăra
să marchez existenţa lipsurilor;
cu o acurateţe lipsită de eroare să evidenţiez erorile.
 
N-am auzit, nu cunosc, nu ştiu
povestea, întâmplarea bătrânilor acelora
cărora mustrările de cuget le-au dezlegat ura din degete şi
le-au dezlegat pietrele cu care vroiau să arunce,
de le-au rămas paştiile goale.
 
Mi-e necunoscută discuţia celor doi datornici,
după ce unul din ei a fost scos din faţa loviturilor de praştie
din partea stăpânului;
Ziceau martorii ca avea totuşi o traistă plină de praştii
şi că nu s-a sfiit să le folosească… în fine…
Ce mă interesează pe mine poveştile altora !?
Îmi iubesc praştia !
E una dintre moştenirile tatei…
 
Mă deranjează totuşi lipsa de originalitate a altora,
copiind iubirea şi moştenirea mea.
 
Stau cu praştia în mână gata să arunc etichete, ştampile îmbibate în roşu…
cu spatele lipit de oglinda spartă de mine,
de una din pietrele mele;
prea-mi arăta vânătăile roşii sub etichete
şi-mi dezlega degetele de praştie.
Anunțuri

23 de răspunsuri »

  1. Pingback: pe locu’ 6 …pe locu’ 16 « Călătorru’s Weblog

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s