eroare de timp

Standard

 

Eu n-am fost deloc pe străduţa
pe care cu ură au adus
mormane de pietre-ntr-o mână…
În praful străduţei cu degetu-ai scris
o taină ce cugetul mustră
şi-atunci ca si-acum condamnarea amână
scăpându-l de-osândă pe acel ce-i proscris.
 
Eu n-am fost atunci în grădină
când razele toate-au apus
dar funiile lor şi-a mea vină
s-au impletit în lanţuri şi bici
Eu n-am fost atunci în grădină,
ajunge acum că-s aici…
 
 
Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. Dramatică şi constatarea ta, dramatic şi sentimentul atunci când îl trăim noi, pentru că fiecare ajunge să-l trăiască. nu o dată. iar dacă nu-l trăieşte, ceva e wrong cu umanitatea lui. 🙂

    conştientizarea e primul pas spre părerea de rău şi dorinţa de iertare şi îndreptare.
    Poezia ta surprinde atât conştientizarea, cât şi regretul şi sparge „mitul” că doar cei care au bătut cuiele în mâini sunt vinovaţi.

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s