la Runcu Mare (lumină în odăiţa bătraneţii)

Standard

Pri’naintea ferestrei se întrec anotimpuri
îmbrăcate când gros când subţire

În alb şi în negru zilele îşi fac schimbul

Pe pervaz înăuntru, în chenarul fereştii
perdele meştereau păienjeni,
torcând in subţire.

Becul târziu se lupta cu ţărâna
aşezată cu grijă în straturi

Capac pe găleată, podele şi apă
şi sobă şi lemne ce troznesc amintire.

Sub tâmple mormane,
tac gânduri în privirea căzută pe masă

Bunica stă singură în odaia micuţă.

De când bărbatul i-a plecat în fund de grădină

parcă mult mai pustiu e în casă.

Pe-o parte şi alta, afar’ pe perete
stau loduri răstignite în cuie

Spre nord sunt geamuri murdare
dar totuşi în casă-i lumină:

Nu, nu soarele ce luminează pe afară,
nici lumânarea, nici becul,
nici el nu-i de vină!

Ci galbene file fără coperţi

Mâzgălite de cuvinte bătrâne şi sfinte

Lovesc şi acum

Cum mereu au lovit întunericul vieţii

(ca) flori tremurande
ce sfidează scaieții.

Anunțuri

7 răspunsuri »

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s