„Alungă teama din mine, alungă dacă nu cursa din ea
Curajul nu-i deloc absenţa fricii. E încăpăţânarea de-a’nainta!”
Dai de-un loc, apuci o lopată
Din picioare, foame şi fier
Tot ce ştii
Faci o groapă.
Mormânt pentru aşteptările tale
Cuib de bolovani
Setea arde
În tine ţi-e fruntea sudoare
Băltoacă
Pământ plin de gropi
Ele lipsă de tine
Trudă deşartă
Coli de ţărână
Nu mă sperie volumele voastre
Locul în care vă odihniţi praful
mi-e mână.
O să vă sap, o să vă sap,
o să vă sap
Să fie fântână!
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
călătorru' 
Cred ca frica exista doar ca sa invatam sa fim mai puternici decat ea… Prin ea ne masuram nivelul puterii la care am ajuns, ca oameni…
Absenta sentimentului de frica nu inseamna curaj, ci inconstienta… Ea se naste din spiritul de autoconservare al fiintei proprii, este „un rau necesar”…
Sunt de acord cu A. Dama: poate ca trebuia sa te opresti la „Fac loc fricii-ntr-o groapă”…
probabil ca o sa scot ultimul vers. se pare ca asta comunica mai mult: „groapa ce o sap devine o fantana a fricii”. imi trece prin minte acum, faptul ca din frica se nasc si lucruri bune, izvorasc fapte sau alegeri de care ajungem sa ne bucuram la un moment dat in viitor (desi poate ca situatiile astea nu sunt prea numeroase)
sau poate ca doar frica de acolo o s/o „omor” 🙂
o groapa fara de apa e o truda desarta (daca nu are alt scop, desigur)
o groapa cu apa e o fantana (sau o balta) 🙂
multe gropi fara de apa inseamna multe incercari esuate de a sapa o fantana
setea si lipsa apei cred ca pot naste frica pentru supravietuire, iar teama asta poate deveni un izvor al perseverentei. (nu ma las pana nu dau de apa, desi ma tem)
offf, ce ma scarprin pe la urechea dreapta cu mana stanga. totusi cam asta a fost in capul meu cand m/am gandit la „perseverenta”