Aici găseşti lumea mea descrisă de mine. Lumea exterioară şi interioară aşa cum se vede de după ochelarii mei.
Aici găseşti poezie de bine şi de rău, de lumină şi de întuneric, de tăceri şi de vorbe, de moarte şi viaţă, plus cele aflate între...
Aici găseşti o parte din mine şi din călătoria mea (poetică).
Alătură-te celorlalți 767 de abonați.
________________________
Alătură-te celorlalți 767 de abonați.
_________
"Poezia este jurnalul animalului marin care trăieşte pe uscat dorind să zboare în aer. Poezia este o căutare de silabe pentru a fi strigăte la barierele necunoscutului şi incognoscibilului. Poezia este scrierea fantomatică care spune cum sunt făcute curcubeele şi de ce dispar".
"Poezia este un limbaj redus la esenţele lui."
_____________
“Scriam la lumina de autodafeuri - îmi spuse -
"Omenirea se duce de râpă, norocul nostru că mai există poeţii."
________________
călătorru' 
calatorule mult am mai „calatorit” si eu in ultimul timp…descopar faine schimbari in blogul tau(sau poate e doar impresia mea)
hai sa-ti spun ce am inteles eu cu ani buni in urma despre clipa…sa tot fie prin’96 (mama ce batranica sunt…!)
Clipa.
Eu sunt o farama de lut
si-n mine se chinuie un suflet mut
cand tac il simt cum se zbate
ar vrea sa traiasca intr-o lume abstracta
Neantelegand ca eu sunt doar lut
si nu-i pot darui mai mult
il las sa-si astepte fericit ….clipa
Lorelei,
asa se intampla, tot calatorind la un moment dat cararile ni se mai si intersecteaza. e bine atunci sa „poposim” si sa tragem de suflet 🙂
e bine si ca nu prea reusim sa intelegem cateodata. vad ca in strofa a 2 a s/a calmat, nu se mai chinuie, nu se mai zbate. linistit isi asteapta clipa, fericit ca il lasi 🙂
eu am vazut putin altfel. as lasa si eu si sufletul si clipa sa stea linistite si fericite, da nu ma lasa ele 😛