adun mamei

Standard
Ce-aş putea s-adun ca să-ţi dau?
Când copil îţi aduceam ghiocei
şi puneam pe bucăţele de foi colorate
copilăroase vorbe scrise de mine stângaci
cu mâna dreaptă.
Să fie oare prea puţin ce ti-am adus atunci?
Când şi acuma ştiu cum ai zâmbit
te-ai emoţionat unic şi-adânc,
Neştiut de adânc.
M-au depăşit anii cu paşi repezi, grăbiţi
Rămas în urmă
n-am ţinut pasul cu obiceiurile mele de copil
Impresia c-am crescut e impresia ca
micile gesturi sunt mult prea mici acum
şi am o scuză ca să nu le-adun…
Când atâtea-s pe lume
eu mă întreb oare ce aş putea …?
găsind la fel de multe hârti colorate
fiind în stare să scriu cu mâna stângă,
cu roşu şi alb şi albastru…
Şi-mi vine să te rog să mă ierţi
că mă ascund după „e prea puţin”
E ziua ta şi azi…
în cămăruţa ta priveşti pe geam
iar eu te văd în gând şi-n scris
Mă văd copil şi nu mă văd…
Adun frânturi de vorbe ca să-şi dau
Să ştii că vrea din nou, ca mai demult
tot ce e mic, dar ţie drag şi scump
să nu amân stângaci,
ţie să-ţi dau, ţie s-adun
de ziua ta.
Anunțuri

7 răspunsuri »

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s