mi-e frică de momentele în care nu mi-e frică

Standard

s-a zis şi se ştie că „curajul nu înseamnă absenţa fricii ci biruinţa asupra ei!”

am vazut într-o librărie o carte intitulată „Feel the Fear and Do it Anyway!”

înţeleptul Solomon a constatat că „frica de oameni este o cursă…” pe cand „frica de Domnul este începutul înţelepciunii.”

am observat că sunt situaţii în viaţă în care frica mă împiedică să fac ce e bine, ce ar trebui sau trebuie să fac, mă paralizeză, mă pride în cursa ei şi mă ţine acolo…

însă sunt alte situaţii în care frica mă împiedică să fac ce e rău. conştient de teama lăuntrică sunt mai precaut, mai atent, mai calculat…
nu-mi place să-mi fie frică, însă nu-mi place nici să nu-mi fie.

cum să păstrez echilibrul?

cum e mai bine?

Frank Herbert scrie în Dune că „Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale.”

Paulo Coelho scrie în Al Cincilea Munte că „A-ţi fi frică înseamnă că iubeşti viaţa.”

Jean Toomer zice că „Frica este un laţ care se strânge până sugrumă.”

pentru voi ce e frica?

vă e frică de momentele în care vă e frică,

sau vă temeţi mai tare de momentele în care nu vă e????

Publicitate

17 răspunsuri »

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.