norii

Standard

Norii gândurilor noastre înnegresc a vieţii rază
şi cereasca ei căldură care se revarsă-n zâmbet ne îngheaţă în privire.
Umbra-i început de noapte, libertatea-i îngrădire.
Vorba curge greu şi parcă `n-urma ei doar ran`apare,
Viaţa pare fără noimă. Şi-ncet, făr` a da de ştire,
bezna se revarsă-n alţii semănând nefericire.
 
 Dac-am fi singuri pe lume, condamnaţi am fi de-a pururi.
Nici un vânt de alte gânduri n-ar începe ca să bată,
Gându` nost l-am bate-n cuie,gândul ne-ar fi lumea toată.
Când in zarea altor gânduri vântul bate numai soare
Norii se prefac în picuri, sau dispar in depărtare,
Norii curg ca nişte raze stropi de binecuvântare.
 
 
Anunțuri

5 răspunsuri »

  1. anahoretus,
    nu stiu la care psalm anume te referi 🙂
    se poate sa aiba forma si continut similar cu vre/unu din psalmi(biblici/arghezieni, sau alt fel de psalmi)
    in cazul poeziei de fata chiar norii mi/au fost inspiratie si asemanarea pe care am vazut/o si pe care au vazut/o multi atii inaintea mea, asemanarea dintre ei si starile noastre, dintre felul in care ei „se imprastie” si felul in care trecem noi de la o stare la alta

    cand e nor e umbra insa fara nor nu poate fi ploaie
    cand e vant e frig insa vantul imprastie norii
    cand e prea mult soare iubim umbra si tanjim dupa ea

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s