norii gândurilor noastre

Standard

Norii gândurilor noastre înnegresc a vieţii rază
şi cereasca ei căldură
care se revarsă-n zâmbet
 ne îngheaţă în privire.
Umbra-i început de noapte,
libertatea-i îngrădire.

Vorba curge greu şi parcă `n-urma ei doar ran`apare,
viaţa pare fără noimă.
Şi-ncet, făr` a da de ştire,
bezna se revarsă-n alţii semănând nefericire.

Dac-am fi singuri pe lume condamnaţi am fi de-a pururi.
Nici un vânt de alte gânduri n-ar începe ca să bată,
gându` nost` l-am bate-n cuie.
G
ândul ne-ar fi lumea toată.

Când in zarea altor gânduri vântul bate numai soare,
norii se prefac în picuri,
sau dispar in depărtare..
Norii curg ca nişte raze stropi de binecuvântare.

 

Anunțuri

5 răspunsuri »

  1. anahoretus,
    nu stiu la care psalm anume te referi 🙂
    se poate sa aiba forma si continut similar cu vre/unu din psalmi(biblici/arghezieni, sau alt fel de psalmi)
    in cazul poeziei de fata chiar norii mi/au fost inspiratie si asemanarea pe care am vazut/o si pe care au vazut/o multi atii inaintea mea, asemanarea dintre ei si starile noastre, dintre felul in care ei „se imprastie” si felul in care trecem noi de la o stare la alta

    cand e nor e umbra insa fara nor nu poate fi ploaie
    cand e vant e frig insa vantul imprastie norii
    cand e prea mult soare iubim umbra si tanjim dupa ea

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s