dăltuire

Standard
An după an am văzut răsăritul şi apusul de soare
Ca un nou început.
Am privit în imensa şi multa vâltoare
Cum timpu-şi omoară şi clipă şi-avut.
 
În depărtare se-aude un zgomot
Frântură de piatră lovită de vânt.
E muzica dălţii, e piatra ce geme
ştiind că primeşte o nouă alură, o nouă menire,
Cu tot alt statut.
 
Şi muzica lină-mi pătrunde fiinţa
Şi-mi zguduie viaţa până-n temelii.
Căci piatra ce geme şi dalta ce cântă,
O odă-mi închină,
Şi-a vocii rugină s-o schimbe doreşte
În largi simfonii.
 
Un bloc de granit ce-l roade clipita
Un suflet diform, ca un plod fără chip.
E blocul de piatră în pieptu-mi de stâncă
Ce ţipă-n dureri,
Între-a fi şi-a nu fi!
 
Anunțuri

13 răspunsuri »

  1. Pingback: Dinamica cioburilor de oglindă (3) | lumea adam(a)ică

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s