cuvintele, ca şi faptele, poartă cu ele o forţă incredibilă şi eu ca mulţi alţii nu am descoperit treaba asta ci doar realitatea ei. ne plac ironiile pe care le facem noi, dar nu ne e la fel de uşor să suportăm ironiile altora în dreptul nostru. acelaşi „lucru” poate fi spus în mai multe feluri şi s-a zis ca uneori felul în care spui contează chiar mai mult decat ceea ce spui. probabil că aşa e cateodată, sau poate mai tot timpul.
gandul meu se îndreaptă de data asta nu spre orice fel de zicere ci spre poezie şi nu spre orice fel de poezie, ci spre poezia ce poartă cu sine încărcătură metafizică, conţinut „creştin”, modul în care valorile aduse de sus, Logosul ce s-a întrupat şi Logosul ce ni l-a lăsat se impleteşte cu trăirile mele/noastre şi din 3 fire de vorba iese o sfoară.
intrebarea mea e: cat de important e felul în care arată sfoara asta atunci cand o creionez în scris? o las să curgă aşa cum vine, sau e foarte important să o construiesc frumos? are ceva dacă e „îmbarligată” sau e important să fie cat mai simplă? e grav dacă nu se inţelege nimic (cel puţin la prima citire) sau trebuie să fie simplă în formă şi complicată în conţinut? zambind mă gandesc ca de cele mai multe ori e invers, complicată în formă şi simplă în conţinut 🙂 zicea cineva pe vremuri, gata fiind să scrie: „ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba…” în ce constă aceea iscusinţă???
pentru ca un împărat evreu să îşi înteleagă fapta, prietenul lui i-a spus o poveste, a îmbrăcat în altă formă acelaşi conţinut pentru a se face înţeles. şi despre Cel ce a împărţit istoria în două s-a scris că atunci cand vorbea oamenilor nu le vorbea deloc fără pildă după cum erau ei în stare să înţeleagă, clar fiind scopul: întelegerea. dar aceleaşi pide aveau şi scopul de a ascunde, de a împiedica înţelegerea unora din ei: „de aceea le vorbesc în pilde, pentru ca ei macar ca vad nu vad şi măcar că aud nu aud nici nu ÎNŢELEG…”
e clar că poezia nu e parabolă, nici eseu nici predică, nu i se poate aplica vorbele marelui apostol ce zicea ca mai bine zice 5 cuvinte intelese (ca sa invete si pe altii) decat 10 000 în altă limbă (neînţeleasă)….
trebuie sau nu prea trebuie să aibă poezia religioasă claritate, să facă accesibil ceva ce în mod normal e undeva departe, nevăzut, intangibil, sau nu e deloc necesar? sau totul se învarte şi de data asta în jurul lui „depinde”. depinde de situaţie, de autor, de intenţie, de chef, de dibăcie, de iscusinţă…
imi plac aşa de mult reclamele care folosind imagini, iţi transmit aşa de clar un mesaj simplu, fără prea multe vorbe, unele chiar fără nici o vorbă. mi se par slabuţe şi obositoare reclamele în care cineva încearcă să imi bage pe gat un anumit produs laudandu-l cu patos ca fiind cel mai bun…nu pot să nu mă întreb, comparand poezia mea cu o reclamă, oare cu care din cele 2 se aseamănă?
ce formă i s-ar potrivi cel mai bine?
călătorru' 