După-amiezi liceene

Standard
Nu se topea asfaltul, doar bălţile vibrau
Aveam în spate şcoala şi geanta cu caiete
În după-amiezi de toamnă în suflet leneveam
Sub mângâieri de raze pe băncile cochete.  
 
Lăsam atunci ca norii să treacă peste mine
Ca nişte oglindiri a sufletului meu
Bucăţile de ceasuri goneau un tren pe şine
Ce mă purta spre casă în anii de liceu. 
 
Gara ’nsemna o poartă iar parcul o alee
Ce şerpuia întinsă prin flori de giuvaier
Sclipirea de ochi negrii trecând pe lângă mine
Se revărsa prin picuri precum un curcubeu.

Pe trunchiul tăiat proaspăt cu sevă încă-n vine  
Se învârteau în cercuri şapteşpe coli atunci
Puneam cartea sub ceafă purtam în ochi suspine,
Visând să cresc năvalnic ca pomul printre lunci.
 
Şi m-aşezam pe iarbă luând în spate banca
Fixând cu ochii minţii coroana unui pom
Sau mâzgăleam pe foaie frânturi din psalmul unu
Cercând cum poate pomul a fi precum un om. 

De-aş fi putut atuncea să decupez în forme
Tocitul lemn de bancă ca jilţ împărătesc,
A vremii trainic sceptru sau iarba prea înaltă
Şi-a pomilor coroană deplin s-o însuşesc.
Să fiu ca lui asemeni indiferent de vreme
Lăuntrice mlădiţe ascunse în adânc
Să le-nrădăcineze a trecerilor vreme
Amiază de licee în suflet şi în gând.
 

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s