Între duminici (Psalm)

Curios Doamne cum de-a lungul săptămânii nu te vedem

duminica de cele mai multe ori nu te înţelegem

inexistenta ta existenţă cărţile o numesc doar posibilă,

sau cel puţin imposibil de negat.

Imensitatea erorilor din lume te fac urât

şi rău, chiar odios…

Şi totuşi copiii îţi cântă laudele

bolnavii plâng şi-şi pun speranţele în rugăciunile pe care ţi le înalţă

Şoaptele lor, nebăgate în seamă de nimeni

întipărite pe feţele perinilor

sub expresia cernelei în lacrimi

îţi mişcă inima.

 

Le eşti muză celor ce pun vorbe în cântec,

duşman celor ce nu au pe cine da vina

agonie copilului filozof din mine.

Căile tale sunt prea simple şi nu se potrivesc stilului meu complicat

nebuniile tale ne fac să râdem

cu harta în faţă ne laşi să rătăcim,

pentru ca obosiţi să ne căutăm în odihna popasului tău

dintre duminici…

 

Publicitate