Doamne deschide-mi ochii, ca degeaba aprind becul dacă sunt orb! (…parafrazare C.H.S.)

Standard

Despre ochi deschişi, despre capacitatea de a vedea, se vorbește într-o mulțime de texte în S.S., capacitate care vine de la Dumnezeu, şi fără de care omul nu poate pricepe adevărurile duhovniceşti. Istoria căderii omului în păcat începe cu falsa promisiune că „ni se vor deschide ochii şi vom fi ca Dumnezeu cunoscând binele și răul.” Nu ştiu în ce fel păcatul acela ne-a deschis ochii spre închiderea ochilor, dar se pare că acum nu mai vedem nici măcar atat cât vedea Adam, şi avem nevoie de intervenţia lui Dumnezeu pentru a vedea din nou, a vedea aşa cum vede El.

1Co 2:14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniceşte.1Co 2:11 În adevar, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.1Co 2:12 şi noi n’am primit duhul lumii, ci Duhul care vine dela Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.1Co 2:13 şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învaţate dela înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învaţate dela Duhul Sfînt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.

Expresia „Ochi deschişi”- este evident o metaforă şi nu se referă la ochii fizici, ci la capacitatea de a pricepe, de a înţelege o realitate sau o explicaţie de natură spirituală. Luca 24:31 spune că „atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut,” iar v.45 spune că „atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile.”Scriind Bisericii din Laodicea, Dl.Isus o sfătuieşte să cumpere de la El „doctorie pentru ochi”, ca să-şi ungă ochii şi să vadă (Apoc.3:18), iar atunci când Lidia s-a întors la Domnul „Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel” (FA.16:14).

Eph 1:17 Şi ma rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,Eph 1:18 şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi… Aşa scria Pavel Bisericii din Efes. E o acţiune a Tatălui, a Fiului şi Duhului Sfânt asupra omului, asupra „omului ascuns al inimii”, o acţiune de „deschidere” a acelei capacităţi de a pricepe ceva ce in mod normal, fără respectiva acţine a lui Dumnezeu, nu am putea pricepe. O acţiune de „luminare”, de transformare a „ochiului rău” în „ochi bun.”Mat 6:22 Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;Mat 6:23 dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întunerec. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întunerec, cît de mare trebuie să fie întunerecul acesta! Iată cum explică Dl. Isus lipsa capacităţii de întelegere a pildelor ce ii caracteriza pe oamenii vremii Lui: Mat 13:13 De aceea le vorbesc în pilde, pentrucă ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.Mat 13:14 şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.Mat 13:15 Caci inima acestui popor s’a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa înţeleagă cu inima, să se întoarca la Dumnezeu, şi să-i vindec.”Mat 13:16 Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!

Se pare că „împietrirea” inimii depinde şi de om, este o alegere a lui, o acţiune aleasă de el prin care îşi închide ochii ca semn al unui refuz de a privii. Se pare că există un proces al împietririi. Omul nu este tare de urechi de la început, ci „ajunge” să fie tare de urechi, ajunge să fie un om cu inima împietrită, incapabil să perceapă „lumina” duhovnicească a lui Dumnezeu, incapabil să vadă aşa cum Dumnezeu vede. Sunt şi alte texte care ne spun că Dumnezeu împietreşte şi tot El despietreşte, El închide şi deschide ochii, dar asta nu înseamnă că împietreşte pe cineva care nu vrea să fie împietrit. Exemplul clasic e Faraonul Egiptului, căruia Dumnezeu i-a împietrit inima, ca să-şi arate în el puterea, şi ca numele Domnului să fie vestit pe tot pământul. Rom.9:18 ne spune că „El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.” O parte din Israel a fost împietrită, ne spune Rom. 11:7, iar felul în care au fost împietriţi e explicat în versetul următor: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă şi urechi care să nu audă, până în ziua de azi.”v.10 – „să li se întunece ochii ca să nu vadă…” Textul din Apoc.3 pare să pună în contrast două puncte de vedere diferite. Felul lui Dumnezeu de a vedea, şi felul de a vedea al oamenilor din Biserica Laodiceei. „Ochiul te-nşală, şi urechea te minte” spunea Eminescu într-o poezie, şi se pare că exact acest lucru se întâmpla în Biserica din L. Şi se întâmplă şi în viaţa noastră. „Privind” la ei înşişi, oamenii aveau impresia că sunt bogaţi şi nu duc lipsă de nimic, însă Domnul altfel „vedea” starea în care se găseau ei. Erau incapabili să vadă realitatea cu privire la ei. „Nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac orb şi gol,” spune versetul 17. Tragedia de aici nu e starea în care se găseau oamenii aceştia, ci faptul că erau INCONŞTIENŢI de starea lor. NU ŞTIAU ! Remediul îl aduce mesajul trimis de Isus. Un sfat nu o poruncă. „Dacă vrei să vezi realitatea aşa cum o văd Eu” spune cu alte cuvinte Dl. Isus,”dacă vrei să te vindeci şi să schimbi starea în care te aflii, te sfătuiesc să cumperi de la Mine!”

1.Există doctorie, există leac, există vindecare!

2.Sursa acestei doctorii este El!

3.Doctoria se cumpără de la El! Se pare că nu se primeşte gratis. Nu ştiu la ce se referă acestă „cumpărare”, dar atunci când cumperi ceva, dai ceva în schimbul lucrului pe care-l primeşti. Oare ce trebuie să plătesc pentru a fi în stare să văd?

4.Doctoria trebuie „aplicată” pe ochi dacă vrei să vezi. Trebuie „să-ţi ungi ochii” cu ea. Atitudinea şi comportamentul sunt rezultate ale opticii[1]. Vezi-ţi starea, şi atitudinea ta faţă de tine şi faţă de ceilalţi se va schimba, şi implicit comportamentul.

Misiunea încredinţată de Isus, apostolului Neamurilor, Pavel, a fost „să le deschidă ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu” (FA. 26:18). Slujba lui Pavel nu a fost să-i întoarcă sau să-i convertească, ci să-i ajute să vadă, să le deschidă ochii. Această „deschidere a ochilor” Pavel a înţeles-o ca interacţiune a minţii oamenilor cu Cuvântul lui Dumnezeu. „n’am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti,” spune Pavel,Act 26:20 Ci am propovăduit întîi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor. Se pare că ochii se deschid prin: Acţiunea lui Dumnezeu, Acţiunea unui om care propăvăduieşte Cuvântul si Acţiunea omului însuşi de „a-şi unge ochii.[2]

Faptul că în viaţa noastră sunt la lucru 3 persoane, nu doar pentru acestă acţiune de deschidere a ochiilor, ci şi pentru întreaga „lucrare”, găsim scris în 1Cor.3:10.

„Un meşter zidar înţelept” pune temelia.„Un altul clădeşte deasupra”, iar,„Fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra!”

Prin urmare nu doar Dumnezeu este responsabil de vederea sau orbirea mea, ci şi eu. El lucrează „iluminarea” prin diferite mijloace pe care încă nu le cunosc prea bine, dar ştiu că e o acţiune a Duhului şi a Cuvântului Lui asupra minţii mele, şi are de-a face cu vorbele şi faptele înregistrate în cărţi, ca istorie, sau fapte şi vorbe concrete, pe care le aud şi le văd în interacţiunea dintre mine şi oamenii zilei de azi.

Poate că lumina acelor vorbe şi fapte reprezintă „doctoria”, iar dorinţa mea de a le accepta, şi de a urma „lumina” care se găseşte în ele, reprezintă acţiunea pe care o fac eu de „ungere a ochiilor.” Efeseni zice că între „dezbrăcare” şi „îmbrăcare” trebuie să aibă loc „înoirea în duhul minţii mele”, altfel cele 2 etape ale transformării nu sunt posibile.Eph 4:17 Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gîndurilor lor,Eph 4:18 avînd mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.Eph 4:19 Ei şi-au perdut orice pic de simţire, s’au dedat la desfrînare, şi săvîrşesc cu lăcomie orice fel de necuraţie.Eph 4:20 Dar voi n’aţi învaţat aşa pe Hristos;Eph 4:21 dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,Eph 4:22 cu privire la felul vostru de viaţa din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;Eph 4:23 şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,Eph 4:24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevarul. Şi textul de aici pare a spune că înoirea e ceva ce eu fac, eu trebuie să mă înoiesc, să las mintea mea să se înoiască prin „dialog” cu mintea lui Dumnezeu. Oricum, dintr-un dialog se pot desprinde păreri contradictorii. În dialogul meu cu El gândurile mele deşarte se bat cap în cap cu gândurile Lui. „Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile Mele nu sunt căile voastre” zice Isaia, clar fiind că ele diferă, se contrazic, nu se potrivesc. „Cât de nepătrunse sunt judecăţiile Lui şi cât de neînţelese căile Lui.” R.11:33

A pricepe un punct de vedere diferit, nu înseamnă a-l accepta. „Nu toţi au ascultat de Evanghelie…Doamne cine a crezut propăvăduirea noastră?” a nu crede ceea ce spune Dumnezeu, înseamnă a nu vedea asa cum vede El.

ey.jpge.jpg


[1] Vezi Stephen Covey, experienţa din metrou.

[2] Nu ştiu dacă doar cei care deja aparţin Bisericii trebuie să-şi cumpere doctoria, sau toţi oamenii. Mesajul în sine nu a trebuit cumpărat, iar sfatul a fost dat celor care deja „s-au întors la Dumnezeu”, prin urmare nu cred că se aplică tuturor deopotrivă.

4 responses »

  1. -am avut si eu o experienta,am fost botezata de la 17ani trecut si ochi mei nu vedeau deslusit voia lui Dumneseu in viata mea,adevarul ca am crescut in fam.de penticostali si totus nu am propasit pe calea Domnului,in timp ce ma maturizam eu pe partea spirituala scadeam,am ajuns la o cadere groaznica de nu mai credeam in vreo sansa,asta pentru ca nici odata ochii mei nu vedeau ce-a ce trebuia sa vada,si nici nu avem cum sa vedem voia lui Dumnezeu clar daca Duhul Lui nu ne deschide ochi mintii.Am avut 2008 august o intalnire personala cu Dumnezeu care a schimbat total viata mea,vreau sa spun si eu ca orbul Bartimeu ;eu ,una stiu am fost orb dar acum vad.maresc pe Dumnezeu ca ma primit si simnt ca a luat toate poverile mele,si m-a primit in odihna lui de la intilnirea mea cu Domnul am cu totul o alta viata o alta gandire si o alta traire,multumesc din tot sufletul meu pestru acest mare HAR ,daca cineva vrea sa comenteze comentariul meu cu toata dragostea pentru Dumnezeu ma-s bucura sa fie de folos,poate cineva se regaseste in aceasta marturisire a mea Domnul sa fie laudat in toate de acum si-n vecii veciilor AMIN!

  2. Bine ai venit p`aci Veronica🙂
    Stii cum zicea Pavel „… ma tem ca dupa cum sarpele a amagit femeia, tot asa gandurie voastre sa nu se strice…”
    fie sa nu se intample asa, in cazul niciunuia dintre noi !

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s