…tranşeul 

E noapte-afară, n-o să ies

E frig şi colţi ce-aşteaptă prada

Prin colţuri strâmte de mister

Mă tem, şi cred că n-o să-nving

Tendinţa de-a rămâne un stingher.

Cum am păşit afar’ din leagăn

Am fost legat în scutec strâmt

Şi părăsind copilăria am agăţat-o sus în cui

Cui nu i-a  fost vreodată frică când a’ncercat un lucru nou,

Că nu o să-şi rănească paşii trecând prin sârma cea cu dinţi

Că nu-i acol’ nici un pericol, mi-e greu să cred,

Dacă mă minţi?

-         Mă voi lupta cu bezna nopţii de-ar fi s-o sparg în pumnii goi –

Scria pe-o foaie de jurnal, pierdută-n pod printre hârţoage;

Dar când şopti prin bârne vântul o vrajă ce-ngheţă fitilul,

Cu toată vârsta mea uitată am regăsit în min’ copilul.

Şi m-a purtat cu tremur mâna spre bzunarul de la piept

Spre acea cutie de chibrituri ce-am pus-o acolo într-o doară…

Lipit am stat lângă perete

Târând nu băţ pe zidul nopţii

Mă devora cumplitul vierme

Cu ochii negri ca şi tina

Şi astăzi se mai vede semnul târâşului făcut de băţ

Tranşeu născut în disperarea

De-a redescoperii lumina.

O buchisire pe’ntuneric

Nu era timpul pentru şcoală

Şi totuşi eu simţeam că-nvăţ.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s