o alta noapte (neBuna) Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume şi sate Prin vreme şi flori, pe nori şi terase Se împleteşte’ntruna, se coase. Fără ace şi lână şi fire, fără mâini şi degete dibace Fără de sunet coboară’n uimire… În suflete triste ca vatra prea rece, Coboară mereu către seară şi trece… Liniştită cu mantia târâş Peste lună Îşi adună în poală nebună, Mătănii de stele Cu degete lungi le numără-ntruna Coborâta, liniştita, ocrotitoarea noapte Nebuna. Şi-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie Să se-ntoarcă în fiece seară Ca o îndrăgostită-n amurg, Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de ţară. Rate this:Share this:FacebookMai multDiggRedditStumbleUponTwitterEmailPrintLike this:LikeBe the first to like this pagină.
