Albul era vărgat cu dungi negre Plictiseala a strigat către varietate Dar mi-a pătat albul Ce ciudat mă simt cu dungile pe mine Toate sunt îndreptate în sus şi-mi amintesc de tine Când mi-ai făcut cadou cămaşa era imaculată Ieri am observat alte dungi Dar astea erau diferite Erau de aceeaşi grosime Dar nu mai erau în sus ci pe orizontală spre stânga şi spre dreapta. Am vrut doar să mă joc Dar m-am ales cu nişte dungi în formă de gratii Care mi-au încătuşat albul Am impresia că sunt şi în afara lor şi înăuntru Şi trăiesc un sentiment contradictoriu Mă şi enervează dar mă şi atrag E creaţia mea Şi câteodată îmi place şi-mi zic că e prea mult alb Câteodată mă strânge din toate părţile Şi-aş vrea să-l scutur de pe mine. Să fie până la urmă o chestiune de obişnuinţă???Sau e doar un joc cu gratii?
