De multe zile taci în dreptul meu
Aştept măcar un semn ca surdo-muţii
Nu eşti tu oare singur Dumnezeu
Cosmopolit şi poliglot;
Aicea eşti sau tot colinzi?
Vorbeşti,
Sau taci?
Sau ai plecat de tot ?
Dar cum să pleci şi unde să te duci…
Când ştiu că locul nu-i decât în Tine;
Şi nime’n lume n-ar putea vorbi…
Doar Tu eşti prima vorbă – ce-adună’n ea pe toate celelalte
Şi le ţine.
Şi totuşi simt că taci în dreptul meu
De când au orbii treabă cu auzul?
Ori Tu nu spui nimic
Ori eu nu văd nici cum, nici unde
De ce vorbeşti numa’ aşa cum vrei,
De ce mereu doar Tu să ai dreptate?
Când le-ai vorbit pe deal n-am fost şi eu
Şi-acum vorbeşti când mă cufund în Carte.
Când ochii tac, tace şi ea…
Te-ai limitat de bunăvoie?
Doar celui care să asculte vrea te revelezi în scris pe file…?
De ce-ai ales ca să vorbeşti aşa
De ce mereu ca să te caut mă silesc…?
mi-e dor de vorba ta tăcută
alege’odat’ să rupi tăcerea asta grea
cu o tăcere vie şi plăcută.
IMI PERMITI sa te invit cu aceasta poezie pe blogul meu?
Daca iti place scrierea mea. Banuiesc ca mie imi face bine, iar tie placere. Te rog!
El e acolo mereu. Dar uneori alege sa ne vorbeasca… tacand. Am aflat de vreo doi ani un lucru care m-a linistit foarte tare: tace pentru ca asa vrea si asa trebuie. Din doua motive: 1. pacatele noastre ridica ziduri de despartire, dar nu e cazul tau, sunt sigura ca te cercetezi mereu si 2. tace pentru ca ne pregateste pentru a urca o noua treapta a maturitatii. Vezi istoria lui Moise, care nu L-a mai auzit zeci de ani. Probabil iti pregateste si tie ceva bun, important, pretios si vrea sa fie sigur ca esti pregatit. Altfel, mi-a facut mare placere sa citesc ganduri ca ale mele, dar exprimate ata de frumos, felicitari.
de pregatit pregateste El ceva, sper sa am atata simt incat sa ma prind, si atata credinta incat sa nu refuz
cred ca parerea mea este bazata pe dovezi ferme.
ai profunzimi pe care doar le-am banuit cand te-am cunoscut si acum nu sunt dezamagita. imi plac oamenii care au convingeri ferme, care au verticalitate dar, mai ales care nu ezita sa spuna ce simt si ce gandesc. tinuta morala conteaza in ochii mei si, sincer, de cand sunt pe net am avut vreme de … comparatii. si inca ceva: daca m-ai cunoaste ai stii ca nu fac usor complimente. daca ai studiat cele cinci limbaje ale iubirii, atunci iti pot spune ca pe lista mea cuvintele de apreciere sunt pe ultimul loc (din nefericire pt emil, care le are pe primul loc) 
toate cele bune, si sa-mi spui, te rog, daca te deranjeaza comentariile mele, unora nu le place sa fie mereu “comentati” si nu stiu daca pe tine nu te deranjeaza cumva…. ok?
Multumesc sper ca e ok, ca-ti place si tie contextul in care apare poezia ta.
Imi place mult noua imagine de pe blogul tau!!!!!e super faina!din toate asta e cea mai cea!
Nu ma deranjeaza comentariile, atata vreme cat sunt la subiect, cata vreme scot in evidenta plusurile sau minusurile unui text, a unui subiect si nu se intind sau fac referire la persoane care nu participa la discutie, care nu sunt de fata.
La urma urmei deaia e deschisa rubrica asta de comentarii, ca omul sa isi spuna parerea, indiferent daca imi place sau nu, si cu atat mai bine cand e diferita de a mea…am sansa sa vad ce nu sunt in stare singur.
e o sansa buna zic eu!
In sfarsit un Blog in care poti gasi lucruri la care sa gandesti profund. Imi cer iertare ca am dat buzna. Ti-am citit comentariile in alte locuri si mi-au placut. Pasul urmator era sa te vizitez. Voi reveni cu placere.
Acum imi permit un comentariu la acest text. Mai mult un gand…
E oare “Dreptul tau sa taci” sau neputinta mea de a auzi?
O zi buna, calatorrule.
Welcome around DayDream!
)
O zi buna si tie (bine acum e noapte, da pe maine
aaa, cat despre intrebarea ta, banuiesc ca e cand cum, si si, cate putin din fiecare