undeva pe marginea bălţii
se odihneşte cerul obosit
ne-a strigat în ureche până când toţi plămânii lui
au plecat
şi nimeni nu ştie
de unde-au venit
Apr28
Category Archives: taceri (si vorbe)
Mar15
porţile deschise ale duminicii
ce să descriu, litera inima literei sau sunetele ei răspicate? drumul cu tot cu paşii surprinşi macro într-o poză salvată undeva într-o amintire mai degrabă uitarea s-o descriu rătăcirea mapei – hărţii aceleia - după care ştiam cum să găsesc amintirea şi unde acum nici uitarea nu mai ştiu pe unde-am salvat-o şi fără să păcălesc adevărul şirul de click-uri m-a’nlănţuit cu zalele lui ca o realitate mai mare decât actul în sine de parcă partea poetică n-ar sta spate-n spate cu cealaltă parte n-ar fi lucrul în sine ochiul şi privirea coastele literei să le descriu? cum se vede printre ele ca printre scândurile gardului bătăliile, războaiele, frământarea dospeşte-n înţelesuri frământarea şi de-aia câteodată poezia miroase-a cozonaci iar alteori a vatră pân’ la sadism ţintuirea asta pe foaie n-o doare n-o sânge şi n-o pregăteşte decât de-nviere în ochii tuturor acelora în care-s deschise porţile duminicii ţâţânii înşişi cu dute-vino-ul literei
Like this:
Feb6
flirt
când a pus zâmbetul mâna pe ochi… stai, că era o-ntrebare când a pus zâmbetul mâna pe ochi de unde să-i ştie timpului vremea sau cum să îi afle exactul ei loc? ideea e că-i pierdută ideea… tragi cu ochiul sau îţi arunci privirea? (praştie de dintre) tragi cu urechea în ţinta auzului?
Noi8
neadevărul unui orb (sau al unei orbiri)
păşeşte câte o treaptă concretă spre noi că-i mult prea străin şi-i mult prea departe abstractul Tău scris pe foile albe iar ochii de privire ni-s goi * când să vedem nu mai este nimic de văzut poate doar lipsa rămasă în loc întoarsă cu spatele apropierea s-a abstractizat rotundul nostru dialog s-a făcut colţuros spre pătrat * eşti Interogatorul de dincolo de geam? odihna unui scaun şi-a unei cafele amintirea unui telefon rămasă în gând şi lista lungă de-ntrebări ce-o găsesc printre ele? * mi s-a concret de atâta abstract fruct necules de brumă pe toamnă …când s-o coace a gata pleoapa mea albă călcat-n picioare sub treapta de pas? …în loc de oftat mai bine o palmă
Like this:
Oct7
una dublă
Nu doar că nu zici nimic, însă şi taci…
Like this:
Oct2
desigur că da
goală stă pagina ca un oftat şi ce dacă stă? …se poate o avalanşă mai mult: bruscă încuiere de pleoape peste ochi peste ochii cuprinşi de necitire peste care se surpă-n ele însele piscurile lucrurilor de nu ştiu temeliile munţilor ce le înţeapă bunăoară coaja de ou îi e suflet albuşului frunzele sevă oxigenului până-n tulpina tuturor plămânilor creşte zborul în loc de pene mângâierea aerului în loc de aripă… * e alb aerul închis în oftat necunoscută culoare pentru culori desigur că da desigur că da zâmbetul doar el surpă totul din când în când ca un sfârşit de vis numit altfel cu alte nume necunoscute lor cu un mister al misterului desigur că da… te iubesc! pe tine iubire te iubesc cu tot ce-ţi va rămâne ţie mereu necunoscut să te chinuie şi pe tine dragostea ce ţi-o port să te chinuie şi pe tine chinul tău în
misterul cu care îmbrac oftatul cu scris …desigur că da
Iun6
la umbra unei tăceri:
… acolo mă feresc de lumina vorbelor.
Like this:
Mai27
pariu pe tăcute
Copiii şi-au pregătit plasele… Fluturii încă nu ştiu lucrul acesta…
Apr30
geneză tăcută
din ce-i făcută piatra şi de ce-i tare? ea-i un fel de mâncare apelor şi pentru moale e dezertare dar iarba? pare a fi alcătuită din verde iar verdele-i o parte de lumină ce are primăvara rădăcină aeru-i tare dacă ai aripi… mintea ne zboară cu-aripa afară… iarba ne creşte de dă peste pleoapă şi cu pietre dintre măselele apei ne-adapă doar tăcerea pluteşte o frunză de zgomot pe-ntinsa ei scufundare în sus dac-ar ştii ne-ar da naştere nouă da’ nu ştie să spună şi nu are de spus
Apr27
rost(f)ire
pentru că nu există nimic
îţi scriu scrisoarea asta de dragoste
din firul umărului de borangic
şi cu mâna pe pauze
tocmai pentru că nu există nimic
Apr25
ce nevoie mai e de vorbe
şurub rotund în amprentă de lemn tăcut ca o confesiune nespusă statornic ca un prieten indiferent ca o slugă credincioasă supusă cu amprenta lui metalică de fier în sine inclusă când te-au înşurubat prima dată simţeai crezând că-i mişcarea de revoluţie amprenta de lemn nu-ţi va fi plictiseală vei orbita în ea ca-ntr-o soluţie cu amprenta ta lungă de oţel la nimereală
Apr4
stridentul nostru dialog lipsă
tăcerea e piatră d(o)ar vorba-ţi ciocan o sparge în fărâme rostite iubirea-i o flacără ce arde-un ocean ţine-mi minte tăcerea iubite
mă uit şi acum la lipsa-ţi stridentă se ţine peste tot după mine o alung cu gânduri de-amintiri dichisite ţine-mi minte rostirea iubito
tu strigi către mine cu zâmbetul tău sprijinit pe arcanul peretelui poză dependent de prezenţa ta împrejur privirea spre tine mi-e doză
loveşte-mi tăcerile cu vorbele tale aruncă-le ca pe nişte pahare de sticlă lipsa cioburilor mă-nţeapă mă doare gălăgia ta-i vie risipă…
sting becul şi trag draperiile toate ca pe nişte ziduri nerostite-n zidire trag peste noapte o alt’amintire şi tac cu tăcerile-mi toate (poate c-o să sune vreun telefon poate va suna cândva vreo rostire) ţine minte iubito iubite iubire
Like this:
Apr4
urechea surdă a ochiului
din mersuri în mersuri ca valul în val te sprijini de-o vorbă ca apa de mal ascuns stă în vorbe un duh neştiut ce-şi are rostirea ca singur avut între tine şi mine între tine şi noi stă flacăra vorbelor şopotire vâlvoi ce ne consumă de ne face nisip ce se-ntrece pe sine trăgînd după noi cutii de conserve şi ape de ploi…
din mersuri în mersuri ca malul în mal te sprijini de-o vorbă de-un simplu banal chitanţă dovadă c-ai trăit şi ai fost o singură faţă monedă culoare ce cu cifra te-ncântă te doare să-ţi rosteşti sprijinirea cu duhul în ea cum lumina de-afară izvorăște din stea cârlige te-agaţă de vorbele ei te face să vrei şi să nu ştii că vrei să-ţi rosteşti vrerea (ca pe-un) avut cu duhul plutind neştiut nevăzut ochiul lopată de vâslă în val n-ajunge să-noate tăcutul banal urechea se scaldă în soarele lui în duhul vorbirii şi-n vorbele lui
Like this:
Mar21
Nu există cuvinte!
…există mai multe forme ale Cuvântului!
Feb20
Lirica întrebărilor
unde-i crăpătura de stâncă? unde-i spatele Tău prin faţa căruia să trec? unde-i partea mea de Moise şi muntele schimbării la faţă? * îmi întind cântecele după slava Ta (ca nişte sârme pentru rufe albe)
iar Tu tăcând îmi deschizi ochii cu ciripit de vrăbii prin intersecţii cu raze sparte în geamurile zorilor şi mi-e şi teamă să calc pe cioburi…
