murită moartea s-a culcat şi ea ca dup’o lungă zi de tras la coasă şi a rămas doar visul după ea o aburindă umbră copioasă veniţi la-nmormântarea ei vecinii oniric conversau doar cu privirea nu îndrăzneau ca să rostească ştirea întrezărind de altfel viitorul: ca un coşmar de pom visând toporul s-arunce peste ea stropi de ţărână şi ce cuvinte ar putea s-aleagă? - înmormântarea asta-i diferită şi luminoasă ca o zi l’amiază e diferită ziua dintr-o mie – plângeau cu toţii hohotind de bucurie
undeva pe marginea bălţii
se odihneşte cerul obosit
ne-a strigat în ureche până când toţi plămânii lui
au plecat
şi nimeni nu ştie
de unde-au venit
în văile înţelegerii în văile simţirii… o să colindăm împreună potecile suferinţei sub paşi ehe, ar fi prea simplist să merg(em) aşa, pur şi simplu în W-uri
nu mai sunt ochi li s-a tocit privirea de-atâta umblet e atâta-nghesuială între noi că raza nu pătrunde nemărginirea nu mai are loc nici mugurii de primăvară nu mai sunt plini ei dau aiurea-n floare ca laptele în foc şi noi avem de toate pentru ei: tăceri indiferenţi însă nu ochi
realizez: aşa (mă) realizez fără să ştiu nefericirea mi-e datoare c’o dependenţă am nevoie (de ea) să o-not în vâltorile ei să mă lupt să-i caut capătul uscat pe care să-mi aşez sleitul trup nefericit moment de fericire mă fericesc când sunt (nefericit) de parcă noaptea crapă-n răsărit şi primul mal e-un foşnet pe sub oşti un violent tumult de bătălie până-n victoria mall cu bucurii o cheltuială de cumpărături sau o deschidere de pungi spre ce va fi ca o lumină-n ochi dup-o orbire de-mprumut: de ce o port când nu-i a mea? ies în tricou pe timp ploios sau cu-nveliş de geci când e senin? arunc eu apă făr’ să fie foc mă-nghesui când am loc îmi cresc puterile când simt că pot? prins între cei doi ochi verzui între (două) bătăi de inimă inegale între variante cu umbre şi luminoasele lor fante între umblat şi neumblat câteodată ploile soarele să mă bată iubirea mea de neiubire cunoaşterea pe buze în neştire e drum între două oraşe la mijloc între “ne” şi “fericire”
nu pot descrie sentimentul ăsta e-o stare veche şi nouă din copilărie de dinauntru prin oase şi carne se-afară curge prin mână emană ca transpiraţia e-nţepător că doare da’ mă umple şi mă plimbă ba în stomac îl simt vierme ba în inimă vânt aer înţepător sfrijit ca vacile lui Iosif în vis sau a lui Faraon uscate spice da’ plin în acelaş timp şi grase şi goale şi pline să fie vreo înştiinţare sentimentală vreo foamete sau vreun belşug de foame?
“nu mă realizez pe deplin niciodată pentru că am o părere din ce în ce mai bună despre viaţă” îmi creşte mereu câte-un ochi te miri unde în capătul pixului de mi se pare că-n loc de pastă folosesc privirea ca să străbat cojile cuvintelor până-n inimă apoi admir tot ritmul, priveliştea fără să mai respir cocoţat într-un vârf de ac ca pe-un everest personal
o, tu sentiment de singurătate luneci către inimă printre gânduri ca o rădăcină ce-nfloreşte ca un cuvânt ce separă clarul de tulbure liniştea de aglomerarea urechii ce-ţi pasă ţie, tu eşti înconjurat de mine din toate părţile şi zâmbeşti ştrengăreşte în timp ce te dai jos din tine însuţi ca să scapi de propriul tău “eu” mă foloseşti pe mine ca pe-o haină te foloseşti de mine împrejuru-ţi te simţi fulger înconjurat de ceruri sau muzică bubuitoare-n urechea norilor însă nu te simţi deloc, şi-ar trebui… nu-ţi pasă că vârtejul tău îmi rupe pomii cu tot cu mult prea tandrele firişoare ale sufletului egoistule! tu sentiment de singurătate mereu în compania propriei inconştienţe
e o junglă sălbatică inima că junglă domesticită nu este tot caut sub umbre asflat de şosea sau urme de roţi cu colţuri de stea fosila strămoşilor veriga şosea jungla mă-nghite devorează mă vrea să mă facă aidoma ei una cu ea o insulă-n luminiş de copite da’ nu mă las, nu! ce-s eu o liană? în gura ei dinte-s ce taie şi muşcă ‘mi-e mersu-n hăţişul zburător ca o muscă ce bâzâie un refren rătăcit acum c-ai plecat ai venit croieşte-ţi cărări din cuvinte cu roţi încearcă să ţii pasul cu creşterea poţi? încearcă busola încearcă-i pe toţi copacii mă poartă de ambele torţi mă uşă deschisă spre copii spre nepoţi ferigă fecundă cu inimă-n ea bătaia-i e ritmul luminii e stea e setea de viaţă ce trupul o bea e o ea jungla inima e o ea securea, tăierea, cărare-i o ea iar eu sunt un el ce-şi doreşte ce vrea
ce să descriu, litera inima literei sau sunetele ei răspicate? drumul cu tot cu paşii surprinşi macro într-o poză salvată undeva într-o amintire mai degrabă uitarea s-o descriu rătăcirea mapei – hărţii aceleia - după care ştiam cum să găsesc amintirea şi unde acum nici uitarea nu mai ştiu pe unde-am salvat-o şi fără să păcălesc adevărul şirul de click-uri m-a’nlănţuit cu zalele lui ca o realitate mai mare decât actul în sine de parcă partea poetică n-ar sta spate-n spate cu cealaltă parte n-ar fi lucrul în sine ochiul şi privirea coastele literei să le descriu? cum se vede printre ele ca printre scândurile gardului bătăliile, războaiele, frământarea dospeşte-n înţelesuri frământarea şi de-aia câteodată poezia miroase-a cozonaci iar alteori a vatră pân’ la sadism ţintuirea asta pe foaie n-o doare n-o sânge şi n-o pregăteşte decât de-nviere în ochii tuturor acelora în care-s deschise porţile duminicii ţâţânii înşişi cu dute-vino-ul literei
am apăsat turn-on-ul frunzei de smochin şi s-a luminat zâmbetul prietenos alteori serviciul solicitant şi-obositor sau personalitatea ce-a trecut testul body-language-ului esenţial cui îi mai este străină limba aceasta? încrucişarea firelor pe pieptul reclamei…
partea dinăuntru e astfel: tot ce nu e-nafară şi nici la mijloc deci restul partea de la mijloc e astfel: tot ce n-atinge marginea dinafară a marginii - şi asta doar într-o parte şi tot ce n-atinge marginea diafară a marginii - şi asta în cealaltă parte deci mijlocul partea dinafară e astfel: tot ce n-atinge marginea dinafară a marginii care separă mijlocul de ceea ce-i este şi interior şi exterior fără a se contamina cu ea prin atingere ca o cunoaştere udă a malului sau o luminoasă cunoaştere a umbrei realitatea e astfel: nici una dintre realităţi nu cunoaşte întregul decât o realitate exterioară lor şi separată printr-un mijloc deci printr-o margine
ca într-o oglindă concavă oraşele s-au apropiat între ele: Kingston Boulevard la doar cîteva blocuri distanţă de Bulevardul Dacia pietonala plină de biciclete lângă pietonala plină de pomi cafeneaua Baresso colţ în colţ cu City Cafe iar imaginile una peste alta se îmbulzesc la rând de parcă deasupra sufletului meu concav scrie “promoţie”poza de aici
fă-ţi timp din bucăţi de odihnă sau din rupturi de ceartă fă-ţi timp viaţa-i o derulare de fapte o carte cu foi de-anotimp
îţi poţi face timp din risipă să-mpleteteşti în frânturi din frânturi să lipeşti porumbel lâng-aripă în tăcere e timp ca să spui
fă-ţi ca să ai ce da mai departe fii inventiv atunci când îţi faci dezbracă cu planuri secunda ca apoi tot cu planuri s-o’mbraci
de zici că n-ai timp tu de de-astea recunoşti pe de-a’ntreg’ că nu-ţi faci păcăleala: “cu asta şi basta” e pentru cei ce de timp sunt săraci
când a pus zâmbetul mâna pe ochi… stai, că era o-ntrebare când a pus zâmbetul mâna pe ochi de unde să-i ştie timpului vremea sau cum să îi afle exactul ei loc? ideea e că-i pierdută ideea… tragi cu ochiul sau îţi arunci privirea? (praştie de dintre) tragi cu urechea în ţinta auzului?
