eu nu ştiu ce-i iubirea: cunoaşterea nu ştiu ce e ! iubirea da !
Apr6
Category Archives: eu si tu
Mar15
ea e o ea
e o junglă sălbatică inima că junglă domesticită nu este tot caut sub umbre asflat de şosea sau urme de roţi cu colţuri de stea fosila strămoşilor veriga şosea jungla mă-nghite devorează mă vrea să mă facă aidoma ei una cu ea o insulă-n luminiş de copite da’ nu mă las, nu! ce-s eu o liană? în gura ei dinte-s ce taie şi muşcă ‘mi-e mersu-n hăţişul zburător ca o muscă ce bâzâie un refren rătăcit acum c-ai plecat ai venit croieşte-ţi cărări din cuvinte cu roţi încearcă să ţii pasul cu creşterea poţi? încearcă busola încearcă-i pe toţi copacii mă poartă de ambele torţi mă uşă deschisă spre copii spre nepoţi ferigă fecundă cu inimă-n ea bătaia-i e ritmul luminii e stea e setea de viaţă ce trupul o bea e o ea jungla inima e o ea securea, tăierea, cărare-i o ea iar eu sunt un el ce-şi doreşte ce vrea
Like this:
Mar14
fifty-fifty
desenează-mi jumătatea ta de iubire pe jumătatea mea de minut pe-o jumătate de oră sau mâzgăleşte jumătatea ta de inimă pe jumătatea mea de ochi şi cu privirile noastre să desenăm din două jumătăţi un sărut din jumătăţi de cuvinte o conversaţie aşa: din jumătăţi posibile şi imposibile pentru ca din mine pe de-a’ntregul şi din tine pe de-a’ntreaga să creăm un întreg
Like this:
Ian27
eSau nu E
într-un timp neştiut al fiinţei cândva legenda se destramă ca o mirişte-n flăcări peste care privirile spectatorilor sunt beznă sau ploaie sau mângâiere sau altceva par a fi timp de o oră şi jumătate sau chiar mai bine până când se aude din spate ceva: un scâncet sau o monedă căzând sau o zgârietură de căzătură pe podeaua logodită cu covorul roşu sau o altă culoare izbitor de asemănătoare * crezi că ne pasă dacă înlăuntrul fiinţei tale se dau conflicte sau altceva se dau paşii-napoi sau gratis se dă pâinea regretului crezi că ne pasă sa-ţi pasăm ţie da mai ales ţie păsarea aceasta cu aripile rupte frânte lipsite de aripi care oricum nu va mai putea sub nici o formă să te transforme în înger sau în altceva sub altă formă decât a ta? şi mai ales da mai ales crezi cumva? într-un timp neştiut al fiinţei şi-n legendă şi-n destrămare şi-n zgomot şi mai ales în răspunsul la întrebare în distanţa dintre bulbul de îndoială şi floare… într-un viitor al trecutului în uitat în schimbare? * …din faţă de pe podeaua logodită cu covorul roşu sau o altă culoare se aude ceva: un ecou de tăcere un răspuns cu nodul în gât o oglindă clonată şi-o căzătură nişte cuvinte murite pe buze pe malul de gură şi dorinţa ca cineva să întindă mâna şi să ia piatra sau bolovanul sau altceva şi drept răspuns oglindirii să-l dea
Like this:
Iun17
adresa unui cuvânt
aveai nişte ştrampi cu piele de zebră şi-n ochi tot pigmentul culorii nu ştiam de-un’ să luăm înţelesul uitării nu-l căutam printre dicţionare să vedem de există iar culoarea pulsa ca o febră * te-am găsit într-o carte ascunsă pitită-ntre rânduri mă pândeai dup’un colţ de iubire am crăpat puţin uşa un strop de privire şi ţi-am făcut semn să vii înauntru * de atunci dintre semne cel mai drag ţi-e acela nu l-ai da pe un râu de cuvinte în cerc ne plimbăm bicicleta prin minte şi-nclinăm să iubim tot rotundul ne-nclinăm să iubim cu tot gândul
* tu pictezi toate culorile dăruite de mine eu înrămez totul cu dunga de zebră ne-ascundem în alb ne-ascundem în negru tuşim strănutăm de iubire avem febră * e dus firu’ acum iar ochiul culoare decolorat de trecerea vremii uitarea regăsită pe sine îşi cunoaşte adresa-n dicţionare noi nu-i căutăm înţelesul în uşi îi răsună bătăile inimii răsunetul mersul
Like this:
Apr30
oglinda
Nu te am decât atunci când te-arăt…
Like this:
Apr4
stridentul nostru dialog lipsă
tăcerea e piatră d(o)ar vorba-ţi ciocan o sparge în fărâme rostite iubirea-i o flacără ce arde-un ocean ţine-mi minte tăcerea iubite
mă uit şi acum la lipsa-ţi stridentă se ţine peste tot după mine o alung cu gânduri de-amintiri dichisite ţine-mi minte rostirea iubito
tu strigi către mine cu zâmbetul tău sprijinit pe arcanul peretelui poză dependent de prezenţa ta împrejur privirea spre tine mi-e doză
loveşte-mi tăcerile cu vorbele tale aruncă-le ca pe nişte pahare de sticlă lipsa cioburilor mă-nţeapă mă doare gălăgia ta-i vie risipă…
sting becul şi trag draperiile toate ca pe nişte ziduri nerostite-n zidire trag peste noapte o alt’amintire şi tac cu tăcerile-mi toate (poate c-o să sune vreun telefon poate va suna cândva vreo rostire) ţine minte iubito iubite iubire
Like this:
Mar21
ce făceai şi ce făceam
tu îţi mişcai mâinile pe lângă corp eu învârteam pixu-ntre degete tu îţi aruncai privirea de-a roată eu încercuiam lumea cu degetul tu îţi ascundeai secretele printre scrisori eu scotoceam printre priviri după timbre… *
tu râdeai de ziua de mâine eu îi căutam partea amuzantă tu mă ţineai de mână cu gândul eu gândeam ţinerea de mână cu glas tare tu iubeai printre toate rândurile eu iubeam fiecare iubire pe rând… * tu stăteai pe tocuri ca pe-o trambulină eu îţi prindeam în braţe săritura tu condimentai cu răbdare toate diminețile eu îţi împachetam şi-ţi înFundam cadourile-n nepăsare tu ţipai paharele în cioburi eu căutam norocul printre ele… * tu plecai o plecare prelungită eu îţi umbream paşii cu umbre tu tăceai cu toată distanţa eu simţeam tăcerea cu glas tare tu nu ştiai c-am să vorbesc la trecut eu nu ştiam că nu răspund pereţii tu-ai fi iubit şi-ai fi existat şi-ai fi vrut eu ar fi trebuit… albie să fiu şi mal …pentru apele vieţii
Like this:
Mar13
nimeni altcineva nu poate fi noi
nimeni nu poate fi eu (doar eu pot fi eu şi (nu) doar atât) ţine-mi puţin inima grea vezi să nu-i spargi oglinda care mă vede vindecă-i sufletul cu atingerea ta nu-ţi răsfira degetele ca nu cumva… ca nu cumva
* iarna se scurge prin ochi către lacuri am plâns ieri o ploaie de vară mă-ncearcă-n cabina de probă o lacrimă iară cu zâmbetul tău o fac să dispară şi-o şterg ştrengăreşte cu guma de şters ca pe-o cărare de rid sau o privire aruncată ‘napoi peste mers
* suntem amândoi la mine în suflet te-am adus acolo ca pe-o captivă simt-te simte-te ca la tine acasă ca în lumea ta primitivă
* agată-ţi fularul de orice bătaie şi scoate-ţi papucii sensibili de vreme nu nu-i o şcoală cu tablă şi n-o să-ţi dau teme zâmbește cât vrei şi-agaţă-l tablou sau pune-l tapet şi lasă-te alintată de lene
* aş aprinde şi-un foc să-l vezi cum mă arde şi-n fumul de muzică ţi-aş încălzi ceaiul dar roşul e incandescenta atingere carne iar limbile focului fragile de sticlă vezi sufletul meu cum te prinde în braţe şi cu-n zâmbet de dans te ridică!?
* nimeni nu poate fi tu nici fel altul de-a(mi) ţine inima-n mână leag-o cumva cu privirea-ţi nebună şi aşeaz-o la locul ei undeva sub vindecarea răsfirării de degete ca nu cumva… ca nu cumva
Like this:
Ian30
cale tăiată
pe cale ca o rădăcină pentru paşii ce nu s-au împiedicat încă umbră pe peretele ridicat împotriva curajului 100 de metri garduri şi salturi *
liniştea întinsă înaintea rostirilor cursă prinsă în cursa unui şoarece carte în biblioteca raftului cursă alergată şi caştigată alergată şi pierdută ca pe-un bilet de intrare la film… *
mi-am tăiat calea cu foarfeca ţi-am tăiat calea cu un fel inoportun de aruncat apă peste răceala relaţiei noastre inexistente o, vrei îngheţată? *
ca să-ţi fac loc m-am dat la o parte o parte tu o parte eu să împărţim împărţeala şi-am putea dacă vrei pe apa aia aruncată de mine să ne luăm inima-n dinţi ca pe un biscuite ca pe o prăjitură în timp ce ne dăm cu patinele (pe alegerea alunecoasă)
Like this:
Ian22
nu că am şi ajuns…
Mi-e şi frică să-ntreb… Sunt aşa de răvăşitoare răspunsurile Tale! …da’ dacă nu întreb n’ajung să Te cunosc şi-atunci ce (mai) contează cate ştiu?!
Like this:
Ian3
o altfel de zidire
tată am învăţat de la tine să fiu şi eu un fel de zidar asemenea ţie zidesc însă nu cu cărămizi nici cu mortar * tată am învăţat de la tine să pun lucrurile la loc să ştiu de unde să le iau noaptea când stele-s stinse să nu fie străine de mine deloc * am învăţat de la tine să meşteresc ceva minunat să-l transform pe “n-a fost” în “să fie” banalul să-l fac neuitat * când voi avea un fiu asta va fi moştenirea mea pentru el şoptită până şi de buze străine: “tată (asta) am învăţat de la tine…”
Like this:
Dec5
luna decembrie
au agăţat prin aer răspunsuri la întrebarea “unde?” la propriu dragostea-i în aer sclipeşte ca un decor al vieţii lunare ca o amintire a unei sărbători fiind ea însăşi o împodobire şi-o sărbătoare *
ştii raşniţa aia veche în care sfărmam aromele noastre de obicei în ziua de luni ardeam butucii tăiaţi din tăceri şi fierbeam în lumina lor boabele lungi de cafea ispititor de scipitoare cu dulci-amăruile lor dureri *
globurile mele-ţi spuneam ţi le voi agăţa ca pe nişte iubiri colorate de zambete ţi le voi agăţa şi de atingerea degetelor şi de răsfirarea coastelor prin care pe furiş cu privirile cu gandurile şi cu toate undele te iubeam *
unde eşti? ştiam că te regăsesc la radio oricand că te-ajung cu urechea deschisă apăsand pe decembrie cu scrisul lui şters că-ţi voi lăsa bileţele mesaje în colţ de afiş şi sub luna din felinar ne vom întalni ne vom da întalniri ca într-un înţeles *
au înfipt luna (decembrie) în suportul întregului an şi-au împodobit-o cu noi…*
miroase-a lumini şi-a steluţe trecătorii zambind ne fură cu ochii pe mine separat pe tine separat dar mereu întotdeauna pe amandoi…
Noi27
riscul inimilor furate :)
“Mi-ai răpit inima iubito !”
…femeie, îţi spun de pe acuma că nu-i pe deplin sănătoasă…
din cand in cand mă (mai) doare.
Like this:
Oct29
scoală de te culcă ! :)
adevăru’ e că nu mi-am bătut capu’plouă de rupe… eu iar mă dau cu bicicleta cine tună şi fulgeră ? (pe vremea asta) frec menta visez cum adorm în loc să visez cum mă trezesc deaia nu ţin minte visurile mi-e somn rău: ce bine mi-ar prinde un somn bun !
