captain`s blog…new page, new day, the same direction
in viata e mult mai usor sa pui intrebari decat sa dai raspunsuri (?)
about what? about me? what about?
scriam in alta parte si am toata libertatea sa scriu si aici, ca totul a inceput intr/o toamna, zic “totul” din p.m.d.v., ca privit cu alti ochi inceputul asta a inceput putin mai devreme. cert e ca de atunci incoace toamna a ramas anotimpul meu preferat. desi nu e toamna inca, toamna mea vine cu pasi repezi si pana voi fi in stare sa imi las pasii prin frunze, ii las prin balti, prin noroaie, pe foi, pe varfuri de degete, sub litere, pe unde pot si eu…minuscule urme ale trecerii mele dintr/un anotimp in altul
călătorul este personajul trecător, efemer, schimbator, temporar, vremelnic, care se află într-o călătorie, care pleacă dintr-un loc spre a ajunge în altul…care se mişcă…
călătoria este drumul pe care-l face, deplasarea, actiunea ce implică efort mai mare sau mai mic de a lăsa un punct spre a descoperi o linie…spre a face castele de nisip…atlet în goana după vant…
călătoria e una dintre metaforele vieţii- iar metafore de genu’ asta sunt multe şi din multe surse. firu’ ierbii, aburul care piere aşa de repede, sunetul ce nu se mai aude, latul palmei, caruselul ce-i cand sus cand jos şi te poartă ameţitor…testul…testul atat de diferit de cel de la scoala, testul la care nu ti se cere nici creion nici hartie şi la care notele sunt aşa de diferite…
…
Am citit că solitudinea e un fel de leac al singurătăţii, şi m-a izbit paradoxul şi potrivirea cu viaţa. Ştiu că majoritatea dintre voi ştiţi ce înseamnă să fii singur între oameni şi să-ţi alungi singurătatea refugiindu-te într’altă parte. O carte, un caiet, un creion, alte lucruri mărunte şi banale să reuşească să facă ceea ce nu au reuşit oamenii. Trist !
Chiar şi lucrurile triste sunt frumoase, şi când le vezi frumuseţea, când reuşeşti să vezi, dintr-o dată parcă nu mai sunt aşa de triste, şi nici tu nu mai eşti aşa de trist şi te miri de tristeţea altora nefiind în stare să-i înţelegi sursa. Camera asta mă face să mă simt cum vrea ea, sau cum vreau eu? Nu-i o cameră cenuşie de mansardă – adică, pentru cei ce vreţi o interpretare, nu-i cămăruţa cerebelului meu – ideea asta a folosit-o deja J.F. Nici tribunalul din podul blocului lui Kafka nu-i. Ei şi-or prezentat marfa lor, iar eu îmi prezint marfa mea – deşi patetic magazin de antichităţi mai am şi eu, afacere falimentară, spirit de necomerciant, de neevreu.
Joc şi eu rolul de om care încearcă să-şi ascundă frustrarea că tot îmbie trăcătorii cu una, cu alta şi nimeni nu cumpără. Dar aici în colţul cu obiecte antice, nime’ nu tre’ să cumpere, pentru că nimic nu-i de vânzare. Omul poate să intre sau să nu intre. Să citească ce scrie deasupra, sau să treacă pragul nepăsător. Să se uite doar sau să întrebe dacă ziarul de ieri s-a vândut tot, surprins când aude că deşi ziarul de ieri se încadrează la antichităţi, nu-l am pentru că s-a vândut tot. Zâmbesc pe prispă şi mă uit la trecătorii grăbiţi. Nu e vreme să ne salutăm, doar înclinăm din cap respectuoşi şi fiecare a înţeles despre ce-i vorba.
- Pot să vă întreb ceva, a zis către mine un domn.
- Desigur, i-am răspuns. Orice şi oricât. Sunt chiar bucuros că v-aţi oprit pentru a pune întrebări, pentru că în felul acesta am o ocazie bună de dialog.
- Chiar asta vroiam să vă întreb, a zis el. De ce e aşa puţin dialog?
- Nu-mi place linia de la început, parcă taie ce vreau să spun.
A plecat fără să mai întrebe ceva. Probabil că i-am tăiat elanul. De mult nu s-a mai oprit nici un alt trecător să mă întrebe acelaşi lucru, aşa că am continuat fără liniuţe dar cu elan.
Dacă mergem înseamnă ca ajungem undeva – cu siguranţă trebuie să ajungem, chiar când nu ştim unde mergem, chiar când mergem fără să ne dorim să ajungem. Pe partea asta de foaie am scris tot până am ajuns aici. Ajunge !
Fereastra-i murdară, dar dacă nu te uiţi la ea nu bagi de seamă. Noaptea-i departe dacă locuieşti de cealaltă parte de glob şi dacă ai aprins becul. Scopul, aşa cum şi-l traduc alţii are alt înţeles decât cel dat de tine. Când ai ajuns într-un loc nu mai eşti în locul de unde ai plecat, pentru că te-ai depărtat de el. Când nu mai eşti tu, cine eşti? Perseveranţa este încăpăţânarea de a face de mai multe ori acelaşi lucru.
Ajunge!
semnat: calatorRuben Bucoiu
e-mail> rubensitto@yahoo.com
ce i mai important intr/o calatorie? sa cunosti destinatia finala, sa ai o “corabie” buna sau incredere in “busola”, “harta” sau orice alt sistem de navigare de care te folosesti??????
Eu zic ca nu te poti lipsi de nici una din ele(adica poti ori de harta ori de busola)
asta tot constat si eu, la foarte multe din cele cu care ne ducem calatoria, ca nu poti lipsi geamul de ambele parti…n-are cum sa aiba numai una
Sorescu se intreba: “mi se pare mie, sau e tarziu?” pt ca apoi sa concluzioneze: “incepe sa se faca tarziu in mine”;
Decartes spunea: “omul e masura tuturor lucrurilor”;
un proverb german zicea: “omul e suma faptelor sale”;
o alta vorba inteleapta: apa dintr-un pahar poate sa fie curata, dar daca peretii interiori ai paharului sunt murdari, apa isi va pierde limpezimea.
Toate acestea ma trimit la concluzia ca nimic nu e bun sau rau in sine, nimic nu primeste relevanta si nuanta decat in context.
Importanta e si destinatia, si drumul calatorului, si obiectele de care se foloseste, dar mai importanta decat toate e ATITUDINEA lui. Conteaza MODUL in care foloseste tot ce are in timp ce merge pe drum.
Calatorul face ca o calatorie sa fie insemnata sau mai putin. El e subiectul si cutia de rezonanta a drumului. Fara drumet, o poteca ramane o simpla poteca. Fara sa-si insuseasca experienta din urma calatoriei, calatorul ramane ca unul ce nu a parcurs niciodata drumul.
Delia draga, tre’ sa iau aminte la ultima ta zicere, si mereu sa ma rog pentru ploaie ca sa mi se vada pasii pe poteca, iar drumul sa-l parcurg intotdeauna ca un calator autentic
care-i “eticheta” ta ?
Foarte frumoasă motivaţia, la fel şi felul tău de a călători! O să mai trec pe aici!
exista in orice om tentatia comunicarii, comunicare care il scoate din “casa”. apar apoi orizonturile neclare, cetoase ale imprevizibilului. labirinturi, pivnite, mansarde…
cand calatoresc , gandurile mi se ordoneaza altfel. ies de pe linia moarta.
visez la clipa cand ajung in statia terminus, unde ma asteapta un suflet
comunicarea e una dintre cele mai interesante si pline de provocari calatorii. mereu poteci pe care ti se pare ca le cunosti, mereu noi obstacole, o poteca veche mereu noua…
Calatoresc prin mine de ani in sir cu fiecare numar ma indrept spre alta strada…si merg.. la fiecare colt mai gasesc cate ceva- uneori urat ,alteori frumos…dar ma imbucura gandul ca urmeaza inca o intersectie si uite nu mai e mult si o voi lua spre un alt numar o alta strada ce voi gasi la nr…?eu tot sper ca mergand asa prin mine sa gasesc…la final …aripile. calatoresc cu mine spre inalt…
exista in calatorie speranta, exista nou, exista fascinaţie, exista oboseală, exista dezamagire şi dorinţa de a te întoarce spre ce considerăm “casa”, există tovarăşi de călătorie, şi cand nu avem pe nimeni ne avem pe noi. bine zici, există şi aripi – şi alte mijloace de transport decat pasii -:), există şi hărţi şi busole şi indicatoare şi drumuri. unele făcute de alţii şi altele neumblate încă pe care trebuie să le facem noi, nu neapărat spre a umbla alţii pe ele, ci aşa ca inspiraţie…
Cu totii suntem calatori; si cu totii avem aceeasi destinatie: “acasa”… Doar drumurile pot fi mai multe; de aceea, important e ce drum alegem si cum mergem pe el…
asa e Sorina. doar ca pana la ultima destinatie, pana “acasa” avem alte destinatii mai mici. le/as numi opriri, insa cred ca sunt de multe ori destinatii de sine statatoare, habar nu avem care va fi urmatoarea, sau alteori e cat de poate de clara. cert e ca nu avem ce facem tre` sa merge, si daca tot o facem de ce sa ne invartim in cerc?:)
da e important sa alegem bine drumul
da e important cum mergem pe el
imi aduc aminte o vorba, o constatare, probabil a altuia aflat pe drum: “cine are in minte doar finalul, pierde placerea calatoriei”
bine ar fi in calatoria mea sa am in minte finalul fara a pierde placerea calatoriei. asa iti doresc si tie in calatoria ta:)
bine ai venit pe aci. calatorru
călătorul este un om aflat pe drum, care caută. căutare şi menţinerea pe cale este ceea ce îl ţine, ce îi dă sens. îmi place metafora pe care ai ales-o ca nickname pentru blog. o să mai vin…
anahoretul e cel care petrece cel mai mult timp cu el insusi? parca mi/e teama sa zic “pusnic”. inteleg bine termenul? deci si el este intr/o calatorie spre el insusi, cu el insusi…(in primul rand)
(re)vino anahoretus oridecate ori simti nevoia companiei
banuiesc ca sunt interesante si cararile pe care calatoresti tu. inca nu stiu, probabil o sa descopar…
calatorru
“anahoretus” vine din termenul grecesc anachorisein, a fi singur, a se insingura. da, poti sa ii spui si pustnic. el este intr-o calatorie nu numai catre el insusi, ci si catre ceilalti.
multumesc si pentru invitatie si poate o sa iti spun pe ce carari umblu. invitatia este reciproca.
anahoretus
bibomedia,
zambesti ca/ti place ce/ai citit?
zambesti ca ti se pare copilaresc si nu esti de acord?
zambesti ironic?
zambesti prieteneste?
zambesti cu superioritate?
sau pur si simplu asa ti/a venit, sa zambesti?
10x 4 stopping by and 4 the smile
Ca sa continui in nota in care ai inceput tu pagina: Engage!
Domnul sa te poarte pe Calea Lui si sa ajungi la Destinatie!
ca raspuns la intrebarea ta “ce-i mai important intr-o calatorie” sa cunosti destinatia finala, sa ai o corabie buna, sa i incredere in busola, harta sau alt sistem de navigare” as vrea sa-ti copiez aici un paragraf din cartea DACA VREI SA UMBLI PE APA TREBUIE SA COBORI DUN BARCAe John Ortberg:
“Acum câţiva ani, soţia mea a aranjat să mergem împreună într-un zbor cu balonul. Era cadoul pentru ziua mea. Am mers pe un câmp de unde se înălţau baloanele cu aer cald şi am urcat într-o nacelă împreună cu încă un cuplu. Ne-am prezentat şi am schimbat câteva cuvinte despre profesiile noastre. Apoi pilotul a început ascensiunea. Era chiar la răsărit — senin, răcoros, vizibilitate maximă. Se vedea întreaga vale Canejo, de la canioanele stâncoase
până la Oceanul Pacific. Era un peisaj maiestuos şi inspirator. Dar am început să experimentez o emoţie pe care nu am anticipat-o. Nu e greu de ghicit.
Frica.
Întotdeauna am avut impresia că nacela unui balon vine pânăîn dreptul pieptului, dar cea în care ne aflam noi ajungea doar până la genunchi, sau aşa aveam impresia. O zdruncinătură ar fi fost de ajuns să ne arunce afară. Aşa că mă ţineam cât puteam de strâns,de mi s-au albit încheieturile. M-am uitat la soţia mea, căreia nu-i plac deloc înălţimile, şi m-am mai relaxat văzând că în nacelă este cineva chiar mai tensionat decât mine. Mi-am dat seama de asta pentru că nu se mişca deloc. La un moment dat în timpul zborului trecuserăm pe deasupra unei herghelii. Ştiind că îi plac caii, i-am spus să privească într-acolo, dar ea, în loc să se întoarcă sau măcar să-şi mişte capul, şi-a întors doar ochii cât de mult a putut şi a zis: „Da,
sunt frumoşi.”
Dintr-o dată m-am hotărât că e timpul să-l cunosc mai bine pe tânărul care pilota balonul. Mi-am dat seama că pot încerca oricât să îmi sugerez că totul va fi bine, dar până la urmă adevărul era că ne puseserăm vieţile şi destinele în mâinile acestui pilot. De-acum
totul depindea de caracterul şi competenţa lui. L-am întrebat din ce trăia şi cum a ajuns să piloteze baloane cu aer cald. Speram ca meseria lui anterioară să fi fost una plină de
responsabilităţi — neurochirurg, poate, sau vreun astronaut care nu a apucat să plece în spaţiu.
Am ştiut că am dat de belea când şi-a început răspunsul cu: „Tipule, treaba stă în felul următor…” Nici măcar nu avea o slujbă! Cea mai mare parte a timpului şi-o petrecea făcând surfing. Motivul pentru care a început să piloteze baloane cu aer cald? Conducea într-o zi maşina după ce se îmbătase criţă şi a făcut un accident în care fratele său a fost grav rănit. Spunea că fratele său încă nu se putea mişca prea bine, aşa că privea la baloane ca să-şi
mai omoare plictiseala. „Apropos,” adăugă el, „dacă o să simţiţi nişte zgâlţâituri la coborâre, nu fiţi surprinşi. N-am mai pilotat niciodată exact tipul ăsta de balon şi nu-s foarte sigur cum o să se descurce la coborâre.”
Soţia m-a privit şi a spus „Vrei să spui că suntem la 300 de metri în aer cu un tip care s-a apucat de pilotat baloane pentru că s-a făcut criţă, a făcut un accident şi şi-a rănit fratele, n-a mai pilotat un balon ca acesta şi nu ştie cum să-l aducă înapoi pe pământ?”
Atunci doamna din celălalt cuplu m-a privit şi a vorbit. Nu scoseseră nici o vorbă până în momentul acesta. “Sunteţi pastor. Faceţi ceva religios”. Aşa că m-am rugat.
Întrebarea esenţială într-un astfel de moment este: “Pot avea încredere în pilot?” Puteam să-mi spun că totul va fi în regulă până la urmă. O atitudine pozitivă faţă de acest zbor va face desigur excursia mai plăcută. Dar excursia urma să se încheie în curând. Şi problema rămânea tipul care pilotează balonul. Avea caracterul şi competenţa necesare pentru a-mi pune destinul în mâinile lui? Sau era timpul pentru ceva religios?
În fiecare zi, tu şi cu mine mai parcurgem o bucată din călătoria cu acest balon imens care se învârte printr-un univers atât de vast. Avem la dispoziţie o singură excursie. O aştept cunerăbdare, gata să mă aventurez şi să risc — şi sunt sigur că şi tu faci acelaşi lucru.
Dar adevărul este că uneori zborul este foarte nesigur. Mi-ar plăcea ca marginile nacelei să fie mai înalte, balonul să fie din material mai gros. Mă întreb cum se va termina excursia. Nu sunt foarte sigur ce se va întâmpla la coborâre. Pot încerca prin autosugestie să risc şi să îmi spun că totul va fi în regulă. Dar adevărata întrebare este: Pilotează cineva chestia asta? Îmi pot pune încrederea în caracterul şi competenţa sa? Pentru că dacă nu este aşa, nu vreau să risc.
Povestea mea, ca şi povestea oricărui om, este, cel puţin parţial, lupta între credinţă şi
teamă.”
E cam lung paragraful asta, dar, daca nu ai citit inca cartea, ti-o recomand.
Primele 2 capitole le poti descarca gratuit din caseta Boxnet de pe Shalom.
multumesc Violeta!
multumesc si pentru pasajul asta din carte. foarte fain si foarte adevarat. sunt multe, extrem de multe lucuri marunte in care ne punem increderea de/a lungul calatoriei, si cateodata nici nu realizam ca daca pivotul ala de fier se rupe dintr/o data masina poate ajunge la alta “destinatie finala”
sau o secunda de neatentie a soferului, sau…
“mingea” pe care stam invartindu/ne prin univers are un “sofer” bun, din cate am inteles, din cate mi/au zis altii, din cate am citit, nu e altul mai bun in care sa cred si sa ma incred – sper sa/mi iasa
frumoase gandurile tale.. about… dar nu stiu daca le-am inteles bine. asa ca nu ma apuc sa le comentez. iti cautam pagina pt ca tu mi-ai raspuns la mailul pt hunedoara evanghelica si gasisem la mine in mail 2 adrese care pot sa-si gaseasca loc pe hunedoara evanghelica. una este misiune.ro adica office@misiune.ro care are niste minunate meditatii zilnice si alta este prayernet.ro adica prayernet@prayernet.ro cu subiecte lunare de rugaciune pentru tara si este coordonat de Mirela Petan. probabil ai auzit de ele, dar in cazul in care nu ai auzit, ti le recomand cu caldura. mi-ar fi placut sa citesc mai multe despre tine, dar habar nu am unde sa caut… pagina ta e asa de mare si eu inca imi “prind urechile” pe blogurile astea.
pseudonimele astea
Multumesc Elena de link-uri, le-am asezat langa celelalte, acolo pe hunedoaraevanghelica
Multumesc si de vizita
NU STIAM AL CUI E BLOGUL, ma gindeam ca numai femeie putea fi,cu atitea poezii,imi place.
Si noi,barbatii mai avem nevoie de tandrete,chiar daca nu ne place sa recunoastem ,sintem dependenti,terminati,insetati de surisul unei femei,de perfumul ei inefabil,in fond femeia e viata.
Fara voi,stimate doamne,domnisoare,copile,viata ar fi irespirabila,am minca doar hrana rece,chiar daca e pe aragaz si trebuie doar sa aprindem chibritul
Am mirosi mult mai rau ca acum,in fond,pentru cine sa ne spala,sa ne parfumam,daca nu e nimeni careia sa i se umezeasca ochii cind venim obositi,seara acasa?
Am critica mai mult si am ierta mai putin,daca nu ar fi cineva care sa ne accepte asa cum sintem..
Asa ca va multumim,frumoase urmase ale EVEI pentru onoarea de a imparti cu noi un colt de univers si o farima de iubire.
Si daca nu v-o spunem,sintem prea orgoliosi sa o recunoastem,nu putem fara voi.
Da,va iubim ,va iubim,dar vrem sa pastram secretul asa,ca intre barbati…
Multam de vizita!
OK…am citit pe sarite…sper sa nu calc in strachini…ca sint profesionista in privinta asta…
Dar ca sa calatoresti…iti trebuie si picioare bune…ca de restul vad ca ti-au facut rost prietenii tai si esti bine echipat. Vezi numai ca…trebuie sa ai grija unde te vor purta…ca nu toate locurile sint bune…mi se pare ca proverbele vorbesc de unele…
Si apoi…aduti aminte cit sint de binecuvintate picioarele celor ce aduc vesti bune…
Daca tot esti pus pe calatorii…du pe unde te duci vestea cea buna…
Si nu uita…de Enoh…el a calatorit cu un tovaras de drum care intr-o zi L-a dus … la destinatia pe care o cauta orice calator…
Rodica
Fiece anotimp are farmecul lui; important este sa reusim sa il regasim, printre stresurile zilnice care ne sufoca, uneori… Important e sa nu uitam sa traim, indiferent cat de greu ne-ar fi, uneori. Cu totii suntem calatori: unii ne deplasam pe jos, altii cu bicicleta, ori cu caruta, ori cu un automobil luxos… Dar, pentru fiecare dintre noi, exista un “capat al drumului”…
“Bun sa iti fie drumul, Calatorule! Si buna sa iti fie inima!”
Multumesc de cuvinte Sorina
bine zici cu stresurile zilnice, e soare afara si nor inauntru, e primavara pe crengi, dar parca iarna nu s a dus cateodata.
Paler zicea ca suntem un popor meteorologic, noi romanii, schimbatori ca anotimpurile si ca vremea
sa aiba dreptate, sa se insele ?
Si-ti mai spun o data… calatorule, ai sufletul cald… si miroase placut, la tine, a toamna…
Dianette,
se cuvine sa multumesc
sufletul meu, ca mai toate sufletele se lasa influentat de proximitate.
daca/i cald si miroase bine, ce sa insemne altceva decat ca Cineva a aprins focul si si/a lasat mireasma in urma…
sper ca si la iarna sa fie tot cald, si sa pastrez putin parfum tomnatic
Ia uite,
articolul tau de anul trecut,
cand semnam
simplu,
Malina
http://calatorru.wordpress.com/2008/02/20/intre-verigheta-si-catusa-sau-intre-ciocan-si-nicovala/
asta ca sa nu crezi ca sunt vreo impostoare cumva …
oricum, aici pe bloguri incerc cat se poate sa nu trag concluzii pripite …
Sarbatori fericite!
Sarbatori fericite si tie Pax !
Draga Calatorrule,
…Cautam ceva partituri de pian pe Internet si intamplator am dat peste blog-ul tau…. Am petrecut apoi peste 2 ore citind multe dintre subiectele/raspunsurile postate, versuri din poeziile tale, mesaje vesele si triste…
Mi-a placut foarte mult ceea ce am gasit aici: dragoste pentru oameni si pentru El.
In mediul in care traiesc nu este timp si loc de poezie sau de sentimente… Iti multumesc pentru sensibilitatea si caldura transmise de tine si de prietenii tai prin intermediul acestui site.
Voi reveni cu comentarii despre viata, iubire, calatorii….
Sarbatori fericite!
Draga Lumi
… ai scris asa cu suflet, incat ce sa fac, iti zic “draga” 
Ma bucur ca cele citite de tine ti au fost pe plac si … poate ca au adus putin din ce lipsea… Multumesc si eu pentru cuvintele de apreciere
Sarbatori fericite si tie ! Sa ai un an binecuvantat !
Salut,
am inceput in ianuarie sa scriu pe blogul http://ganditorul.wordpress.com un devotional zilnic urmarind planul de citire a Bibliei intr-un an, dimineata Vechiul Testament si seara Noul. Sunt doua posturi in fiecare zi carte se doresc a fi o mica masa a sufletului si o provocare la apropierea de Scriptura. As vrea sa promovez proiectul asta si ma intrebam daca ma poti ajuta. Multumesc
Mda.
Am aruncat si eu 3 litere, fiindca am trecut accidental pe-aici. Sunt in studiu. Sa ai zile frumoase!
Ah, si-am scris fiindca mi-a placut in mod deosebit un ceva din introducere.
Miss Error
bine ai venit p`aci. Poti sa arunci si mai multe litere, ca loc e. Cat despre “accident”, Paler zicea ca destinul lucreaza prin detalii 
ce studiezi ?
ce ti/a placut din introducere?
Bright days 2 u 2 si Happy Valentine !
calatori, efemeri suntem cu totii….. dar acum depinde si cand se termina calatoria asta uneori plictisitoare, alteori chiar distractiva
Calatori si noi, calatoare si gandurile
Bine ai venit pe aici Alexa !
da..calatoare si gandurile ( mele)
Pai atunci..bine am venit, bine te-am gasit:)
sunt impresionata si bucuroasa ca te-am descoperit. unii spun : nimic nu e intamplator. asa o fi ? te salut cu drag
Irina, bine ai venit !
interesant blogul…:)
Merci de vizita si de comentariu Ilie!
ruben, voiam sa iti transmit o invitatie dar nu am gasit emailul tau in pagina de about.
e vorba de intalnirea bloggerilor evanghelici. poti sa ma contactezi pe pe adresa de pe care am postat comentariul?
acum am e/mail aici
Buna ziua.
Ma numesc Nidelea Cristian, administratorul directorului web http://www.edelbeta.ro.
Va propun un schimb de link-uri. Va pot promova blogul prin introducerea lui la rubrica Parteneri.
In schimb as dori sa plasati la dvs. in blogroll urmatorul link:
Titlu – Creare site
url – http://www.nidweb.ro/webdesign_nid_web_site_design.html
Daca sunteti de acord, va rog sa ma contactati la nideleacristian@gmail.com cu detaliile link-ului dorit de dvs
All right Cristi. Multumesc !