rămâi! nu nu venirămâi acolo-n lumea ta că de păşeşti prin fanta dintre noimă tem că lumile s-or contopi se va vedeaîntregul curcubeu va lumina pământul tot îl va ploua pe cer iar eu voi dispera voi dispărea să caut printre litere de fum întregul jar ce-l înţeleg acumnu nu veni rămâi!…până şi gândul că tu poţi s-ajungi e-un mod în care viiîn care eşti aici cu un alt trup pe care şi să vreau nu pot să-l fac fâşiinu pot sa-l rup acuma c-ai venit…rămâi!
Hm – Ma gandesc la mai multe si nu-s sigura de nici unul.
Una din variante ar fi intre ceva vesnic si om comunicarea. Dar nu-mi dau seama clar daca in acest caz te-ai adresa direct Dumnezeirii, si de ce ai respinge-o.
O alta varianta ar fi ceva legat de poezie, idei, cuvinte care odata aparute la orizont nu le mai poti ignora, si trebuiesc preluate, acceptate, utilizate, imprimate. ( vorbesc in limbajul meu nu tocmai potrivit cu al tau poate, dar cauta singur sinonime daca ceva nu ti se pare in forma potrivita, ca eu una nu mai caut )
O alta varianta ar fi ca nici macar nu am atins intelesul poeziei prin ce gandesc eu. N-am sa expun mai multe cuvinte aici, nu ma simt in largul meu in aceasta “lume superioara a cuvintelor si ideilor”, ma gandesc ca si aceste urme imprimate si nesigure or sa ma chinuie la un moment dat incat am sa ajung sa te rog sa le stergi din simplul motiv ca “nu ti-am atins intelesurile”…si nu-mi va place sa vad de cate ori trec pe pagina ta aceasta “autoumilire a mintii mele prin nepricepere”.
Ce te tot “plangi” ca nu stii sa-ti alegi cuvintele, realitatea se pare ca-i alta, plus ca ai prins bine ideile pe care le-am suprins, prima data in intelgerea mea, apoi in vorbe in incercarea mea de a scrie… poezie.
Partea frumoasa e mereu paradoxala, aici si acolo, iar noi la mijloc, prinsi intre ce suntem si ce vom fi, ce avem si ce vom avea, cine nu vine (in viata noastra) si cine ramane, ca desi-i prea tarziu, abia daca a venit…
… Poeziile tale intotdeauna ma vor chinui mai mult decat altele – cu indoiala de a le fi inteles intelesurile – oare?
Sper ca e un “chin” placut
Ceva intelesuri tot prinzi, nu? Hai ca in asta de mai sus, ceva ceva tot se intelege…
Atat cat de placut poate fi “chinul gandurilor”
Ceva intelesuri da, dar sunt intelesurile care le vroiai transmise? Nu inteleg
Hai ca ma faci curios
Ce intelegi din cele scrise, ce mesaj iti transmite? Cine cu cine se dialogheaza?
Hm – Ma gandesc la mai multe si nu-s sigura de nici unul.
Una din variante ar fi intre ceva vesnic si om comunicarea. Dar nu-mi dau seama clar daca in acest caz te-ai adresa direct Dumnezeirii, si de ce ai respinge-o.
O alta varianta ar fi ceva legat de poezie, idei, cuvinte care odata aparute la orizont nu le mai poti ignora, si trebuiesc preluate, acceptate, utilizate, imprimate.
( vorbesc in limbajul meu nu tocmai potrivit cu al tau poate, dar cauta singur sinonime daca ceva nu ti se pare in forma potrivita, ca eu una nu mai caut 
)
O alta varianta ar fi ca nici macar nu am atins intelesul poeziei prin ce gandesc eu. N-am sa expun mai multe cuvinte aici, nu ma simt in largul meu in aceasta “lume superioara a cuvintelor si ideilor”, ma gandesc ca si aceste urme imprimate si nesigure or sa ma chinuie la un moment dat incat am sa ajung sa te rog sa le stergi din simplul motiv ca “nu ti-am atins intelesurile”…si nu-mi va place sa vad de cate ori trec pe pagina ta aceasta “autoumilire a mintii mele prin nepricepere”.
Ce te tot “plangi” ca nu stii sa-ti alegi cuvintele, realitatea se pare ca-i alta, plus ca ai prins bine ideile pe care le-am suprins, prima data in intelgerea mea, apoi in vorbe in incercarea mea de a scrie… poezie.
am rămas, fiindcă m-am pornit încoace
altminteri lumile oricum rămân acolo unde sunt
între veniri şi plecări…
asa-i cand pleci
bine ca ai ramas!
In cazul acesta se pare ca m-am surprins si pe mine
Mersi de raspuns
Partea frumoasa e mereu paradoxala, aici si acolo, iar noi la mijloc, prinsi intre ce suntem si ce vom fi, ce avem si ce vom avea, cine nu vine (in viata noastra) si cine ramane, ca desi-i prea tarziu, abia daca a venit…
Plina de romantism, muzicalitate si… mangaiere a nevoii de estetic si rafinament… Acum, daca tot am venit pe aici, pot sa raman si eu, alaturi de voi?
M-ai intrebi?