am muşcat din scut – de foame – şi avea gust de cruce numai ca să şterg sabia de limbă până simt gustul cuvântului - să mi se facă sete – mi-am numărat bucuriile bancnotă cu bancnotă şi-aveam puţine şi mai aveam şi ceva: simţirea să le ud cu lipsa datoriilor mele până le trece ofilirea ca o răceală dreasă * răsfoită setea după sete s-a oprit la pagina aceea neterminată nescrisă cu nici o apă în care înoată spălarea mâinilor lui Pilat ca nişte peşti piranha prinşi în mrejele mele mici de copilărie pe care le dreg cu alte mreje în loc să le las rupte ca peştii să-şi ia zborul ducă-se! * stătea pe masă la un moment dat o bucată de botez frântă ca o pâine de-mpărtăşanie şi-avea un gust neobişnuit de celălalt fiu – ce mare brânză părerea de rău? * „o brânzoaică?” mă îndemna ieri-ul „dar eu nu ştiu să-mi potolesc setea aşa” – îi răspundeam în timp ce mă îmbrăcam cu un alt obicei de a muşca din scut pentru ca lin să fiu şi pe dinăuntru protejat unde-s mai adânci prăpăstiile mai fierbinţi saharele mai ascuţite luminile * limba mea piatră de gresie o ascut cu sabia ochii mei de orizont culcat la pământ să vadă tăietura de pleoapă
Like this:
One blogger likes this post.
@Scut cu gust de cruce@… tulburătoare poezie, Călătorrule…
să le ud cu lipsa datoriilor
răceală dreasă
răsfoită setea
inoată spălarea mâinilor
o bucată de botez
gust de celălalt fiu
mă îndemna ieri-ul
lin să fiu
mai ascuţite luminile
o mică parte din lista imaginilor autentice ale acestor versuri, felicitări, sau Slavă Domnului, că este totuna.