Nu vreau să zic “mi-e dor” – aş recunoaşte că ştiu ce eşti şi că am fost cu tine
gândind impresiile mi s-ar renaşte şi din intenţii-aş învia ruine…
Nu vreau să zic “te ştiu” – ce socoteală: aş aduna scăderea cu-nmulţirea
să fac din “te iubesc” doar o zicală
o nouă anglie plină de suspine – că au plecat da’ n-au ajuns, au roţile da’ nu mai sunt pe şine…
Nu vreau să zic “te vreau” – vinovăţia mi-ar fi oglindă-n orice dimineaţă
din roua zilelor ce (v)or să vină, din steaua nopţii lungă şi subţire
din vrerea ta de-ar curge vrerea-n mine asemănarea ne-ar sclipi pe faţă…
Nu vreau să spun “aşa-i” – atîta vreme cât evantai de gânduri se desface
contradictoriu faptelor în sine ce le-am făcut făr’ să le pot desface
duminicile parcă-ţi dau dreptate, apoi ţi-o iau şi-o readuc la mine…
Vreau ce nu vreau să fie pe gătate
o ultimă felie dintr-o pâine
o fază de final peliculară
un azi rădăcinos către un mâine
Vreau ce nu vreau…
Să te vreau.
O parte doar
aceea care
nu ai dezvăluit-o nimănui
nu ai dezvăluit-o niciodată
şi nici n-o vei dezvălui…
Îmi va rămâne încleştarea
de-a fi putut.
Dar nu ai vrut.
E pentru prima oară dintr-un demult prea îndepărtat de când nu am mai scris o poezie. Iată-mă făcând-o! M-a inspirat ce am citit…”vreau ce nu vreau”. Şi am scris-o pentru EL. Doar că vei fi tu primul ce o va citi.
Adanc graiesti vere, foarte adanc.. Se pare ca ceturile Scotiei ti-au influentat un pic stil(o)ul
Well done si Camelutzei, pe care n-o cunosc, dar pare sensibila.. Mai scrie
Cami, no ce bine ca te/au inspirat cele citite:)
Bine ai venit p`aci. sa mai treci ca esti binevenita, si sa mai scrii – uite si Dani a observat sensibilitatea ta.
He, he, apoi vere draga welcome around
Adanci, neadanci, eu o sa mai scriu, ca si ochiul priveste cand mai adanc cand mai pe deasupra.
Multam de comentariu si apreciere!