iulie 10, 2009 de calatorru
nu mi-e dor ! îmi privesc sufletul ca pe o hartă ce-şi modifică însemnările constant. fară să regăsesc străbat aceleaşi linii, aceleaşi drumuri. parcă îmi plăcea noul, şi parcă nu mă încîntă lipsa regăsirii.
în întruparea hărţii îmi caut dorul, şi nu-l găsesc…
 | drawing29dreamer on tuburi |
 | calatorru on tuburi |
| drawing29dreamer on tuburi |
| calatorru on vreau ce nu vreau |
| calatorru on vreau ce nu vreau |
| calatorru on diving în adâncimea cuvintelor… |
| calatorru on unHappy??? |
 | dani on vreau ce nu vreau |
 | Camelia on vreau ce nu vreau |
 | rodica botan on diving în adâncimea cuvintelor… |
 | M.B. on unHappy??? |
| calatorru on să mai şi radem – perlel… |
 | WaniXa on să mai şi radem – perlel… |
| WaniXa on să mai şi radem – perlel… |
| WaniXa on să mai şi radem – perlel… |
|
______________________
Poezia e un mod ceremonial, ineficient de a comunica iraţionalul, este forma goală a activităţii intelectuale. Ca să se facă înţeleşi, poeţii se joacă, făcând ca şi nebunii, gestul comunicării fără să comunice, în fond, nimic, decât nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii.
_______________________
Carl Sandburg:
Poezia este jurnalul animalului marin care trăieşte pe uscat dorind să zboare în aer. Poezia este o căutare de silabe pentru a fi strigăte la barierele necunoscutului şi incognoscibilului. Poezia este scrierea fantomatică care spune cum sunt făcute curcubeele şi de ce dispar.
________________________
Ezra Pound:
Poezia este un limbaj redus la esenţele lui.
________________________
Joseph Joubert:
Nu poţi găsi nicăieri poezie, dacă n-o ai în tine.
________________________
Samuel Johnson:
Poezia este arta de a uni plăcerea cu adevărul.
________________________
Emil Cioran:
Poezia nu-i decât instrumentul unui funebru narcisism.
________________________
Voltaire:
Poezia este muzica sufletului şi, mai presus de toate, a sufletelor mari şi sensibile.
________________________
Christopher Fry:
Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire.
________________________
O! poezie, pe când toate în lume trec şi-mbătrânesc,
Când nu mai sunt nici eu băiatul cu inimă nevinovată,
Când zilele copilăriei sunt o ghirlandă scuturată,
În mine iar te regăsesc,
O! Poezie.
Te regăsesc şi tot aceeaşi: cu tinereţe coronată;
Tot călătoare printre stele, sau din nălţimea înstelată
Tot coborând şi printre oameni şi rencepând să răscoleşti,
O! Poezie,
Tu singură nu-mbătrâneşti.
_________________________
Anatole France: Poetul este un evocator. Când îl înţelegem, suntem tot aşa poeţi ca el.
_________________________
_________________________
Ana Blandiana: Veni din întuneric spre mine el, poetul,
Poetul de spaimă ratat.
Era foarte frumos. Ca la razele röntgen
I se vedea în trup poezia.
Poezia nescrisă de frică.
“Sunt nebun” - a rostit. De altfel ştiam
Lucrul acesta din prefeţele cărţilor,
Dar el îşi purta nebunia ca pe-o parolă
De intrare în noi, ca şi cum ar fi spus:
“Mă răscumpăr astfel
De lipsa-adevărului din poemele mele.
E preţul imens. Vin spre tine. Primeşte-mă!”
Dar eu am răspuns: Pleacă de-aici!
“Scriam la lumina de autodafeuri - îmi spuse -
Simţindu-mi pe trup
Cămaşa păroasă care se-aprinde uşor.
Odaia mea avea ochi de călugări ferestre
Şi-n loc de uşi, lipite una de alta, urechile lor
Şi şoarecii ieşind din borte erau călugări,
Şi noaptea păsări uriaşe-n sutane-mi cântau.
Tu trebuie să înţelegi…” Şi cu degetu-ntins
Îmi arată în trupul meu poezia,
Poezia nescrisă…
Dar eu am ţipat: Pleacă de-aici!
__________________________
Salvatore Quasimodo: Poezia este revelarea unui sentiment pe care autorul îl crede interior şi personal, dar pe care cititorul îl recunoaşte ca fiind al său.
_________________________
Ionut Caragea: Ceea ce nu mă ucide mă face mai poet.
Poezia este o trecere de pietoni între viaţă şi moarte.
Fiecare poezie este o reîncarnare sub o altă limbă de moarte.
Cu fiecare cuvânt, mi se scurge o picătură de viaţă.
Poezia este singura disciplină în care poetul este indisciplinat.
Omenirea se duce de râpă, norocul nostru că mai există poeţii.
_________________________
___________________
Charles Baudelaire:
Orice om sanatos poate rezista fara mancare doua zile - dar nu si fara poezie.
_______________________
Daca crezi ca problema e acolo undeva afara, opreste/te, gandul acesta e adevarata problema - Stephen Covey
_______________________
Libertatea ta tine pana acolo unde incepe libertatea mea!
_______________________
Nimeni nu ne poate leza fara consimtamantul nostru!
________________________
The limits of my language mean the limits of my world - Ludwig Wittgenstein
My blog is worth $12,419.88.
How much is your blog worth?
Incursiune in viitor
Am căutat în interiorul meu flacăra pasiunii eterne. Totul era încercuit de valurile spumoase ale mării, nelăsând să se întrevadă cercul luminii. Dorinţa pasiunii îmi ardea sufletul, mă căuta, îmi striga numele, dar se auzea doar ecoul. Sunetele iubirii îmi gâdilau buzele, muşcând din trupul celui dorit.
Timid, el se apropie de tine şi, sărutându-ţi buzele, lacrimi mari şi fierbinţi îi curg pe obraz, iar locul unde îţi atinge pielea te arde. Duios, îţi atinge fiecare parte a trupului şi tresare ca o floare de cais în adierea vântului de primăvară. El te doreşte în sufletul lui. Dorinţa lui nu e meschină ca a altora, ci e una izvorâtă din străfunduri. Eşti ceea ce şi-a imaginat de atâta vreme. Cu un gest îl poţi face să atingă zenitul sau, dimpotrivă, amărăciunea să-l copleşească, atingând nadirul.
Cu nervii încordaţi, cu muşchii crispaţi, i se pare un sacrilegiu atingând pielea ta diafană. Îndrăzneşte să zâmbească totuşi şi-ţi şopteşte mai mult tainic:
- Frumoasa mea, nu ştiu decât atât: că te iubesc!
Apoi, plecându-şi buzele asupra frunţii tale, se opreşte din sărutări dulci abia când ajunge la tălpi. Dorinţa lui e îndreptăţită sau păgână ? Şi totuşi, el zâmbeşte, uitând de astă dată să mai plângă. L-ai făcut să uite definitiv trecutul. Ce-i va hărăzi viitorul? Puterea ta va trece laolaltă cu a lui? Chiar de cuvintele lunii încercuiesc involuntar sufletul meu rătăcit, puterea dorinţei de a te iubi le izbeşte, transformându-le în versuri efemere, înzestrate cu picături de lumină.
Sunt conştientă de această călătorie; spinii vor rămâne în urmă, numai petalele florilor sunt martorele iubirii către credinţă.. Sufletele noastre legate prin cuvânt se apără cu scutul luminii, ocupând cu încredere tronul din mijlocul cerului senin.
Paşii sunt egali şi, cu puterea credinţei, vor triumfa, găsindu-şi pacea şi liniştea. Am încredere, îmi doresc prea mult, iar gândul eşecului s-a rătăcit, uitând că urmele paşilor egali sunt îngereşti.
Eu sunt fanul călătoriei. Eu sunt de partea celor care cred că important e drumul, nu finalul lui. As face o exceptie, mică, în privinta dorului. Dar am iesi din poezie.
DRUMUL SPERANŢEI
Încrederea mi-a fost redată de un suflet cald, determinându-mă să-mi transpun trăirile pe un câmp imaculat – coala de hârtie – unde am sădit cele mai alese realităţi – cuvintele. Probabil, pentru unii, aceste cuvinte vor fi dureroase şi nu pot sau nu vor să mă înţeleagă. Ei cred că aş putea fi nebună sau că iau unele lucruri prea uşor. Pe mine, însă, chiar nu mă interesează, pentru că prietenele mele de încredere, cuvintele, pot să-mi exprime cel mai bine trăirile.
Persoana despre care vă vorbesc, prin răbdarea ce o are, simte când sunt tristă ori bucuroasă, când fulgere răutăcioase îmi brăzdează mintea, ori adierea speranţei îmi mângâie inima. Este singura persoană care a coborât să-mi privească cu interes deosebit sufletul. Până la acel moment, sufletul meu, rănit de cele întâmplate în jurul lui, devenise rece, bolnav, nereceptiv şi, uneori, chiar indiferent. Cunoaşterea sufletului cald a făcut să se topească aisbergurile nesiguranţei şi să privesc cum noaptea boreală se sfârşeşte, făcând loc unui cer strălucitor de albastru, luminat de încrederea în viitor.
Privind atentă acest suflet, am început să iubesc lumina, şi strălucirea stelelor mi-a arătat că adevărata artă este apropierea de Dumnezeu. Sufletul acesta îl asemuiesc unui trandafir roşu spre care iubirea mă împinge să-i sărut, clipă de clipă, petalele. Când se apropie de mine, răsuflarea lui, asemenea miresmii ierbii încolţite, mă face să simt un fior nebun, pasional, dar… mă opresc. Care să fie oare semnificaţia acestui lucru nu-mi pot explica, dar există clar un semn de întrebare între noi.
Privindu-i ochii mâhniţi, îi înţeleg dorinţa arzătoare de a fi lângă el. Îi sărut lacrimile, ce par mai fierbinţi ca lava, apoi cu buzele îi ating fruntea sub care clocotesc gânduri fremătătoare şi-l îmbrăţişez înţelegătoare. Simt că acest suflet purtat de Lumină, cu încredere se va apropia de al meu şi, alinându-l, îl va face să-i stea alături pentru totdeauna.
Acesta este şi drumul speranţei, şi dorinţa mea de a-l urma mă va ajuta să trec printre gunoaie fără a mă mai simţi atinsă de ele şi nici de cei ce le aruncă, de cele mai multe ori intenţionat.
Calea mea spre sufletul luminii va fi presărată cu petale roşii. Apropiindu-mă de el, Întunericul va fi biruit, oricât va încerca să se împotrivească. Împreună vom continua drumul spre Lumină, transformaţi în linişte şi pace, dar şi ca o mângâiere binefăcătoare pentru cei ce vor să meargă pe „drumul speranţei”.
Oameni buni, ba lipsesc eu, ba nu merge netu, ba n/am vreme, ba mi lene
Multumesc tuturor pentru vizite si comentarii !
Vara frumoasa (cat mai e din ea)
vazut toate picturile tale de pe flickr. you gone away din Romania? adica still?
Si apropo de picturi: ai ochi. dar aparat de care ai? unele imi pareau facute cu ceva mai meserias decat meseriile amatoricesti.
sa nu simti tu dor.
dar stii ce se intampla? Abia atunci cand ajungi la re-intalnire, la re-vederea ochi catre ochi, la re-auzirea gura catre gura, abia atunci se trezesc din amorteala toate simturile si dorurile si iti vine sa strigi:
- Unde am fost tot timpul asta si cum am putut sta atat de departe?
Si abia atunci iti dai seama cat de dor ti-a fost, de fapt.
Am incercat sentimentul asta de multe ori. Uh, doare.
Ello Camix
nu cred ca am mai fost pe undeva pe afara.
N/am prea fost gone. Am fost in Budapesta la concertul lui M. Smith, si in rest… stai sa ma mai gandesc
Multumesc pentru aprecierea cu “ochiul” / tind sa cred ca e adevarat, ca vad ca mi se spune de ochi si porma urmeaza intrebarea cu aparatu. N/am nici un aparat pro, mai prind din cand in cand cate unu si ma bucur de el. Acolo pe flickr iti arata si aparatu in dreapta pozei. Am un Kodak nu cine stie ce, da nu toate is facute cu el. uite aici http://www.flickr.com/cameras/kodak/ls753_zoom/
Sunt vre/o doua tari care ma asteapta in toamna asta, Germania (cu coru de la bise) si Scotland / un curs la care m/am inscris
Daca ajuta Domnu iaca ma sacrific 
Tie cum iti merge? Am vazut ca blogul se misca fain da parca mai lent decat mai la inceputuri (stiu cum e)
Cu doru cred ca ai dreptate / din pacate cand nu mai avem, cand mai suntem pacolo ne dam seama ce si cum, din pacate cam tarziu
well, o saptamana faina iti doresc !
Ello
surprinzător că aparatul tău are reglaje destul de serioase la expunere de timp, dar e foarte limitat la deschiderea diafragmei. In rest, destul de compact, ca al meu, poate al meu ceva mai manual, dar nu mult.
Deci nu prea fuseşi plecat, că parcă văzui nişte poze din nordu Europei şi am crezut că ai stat mai mult pe acolo.
Merge lent blogu meu, da. Parcă nu conştientizez câte pot avea de spus, decât atunci când mă trezesc scriind foarte cu patos la unele comentarii, descoperind perspective pe care le am şi care aşteaptă o “răbufnire” în scris (cu comentariul meu de mai sus s-a întâmplat la fel, deja am idee de dezbătut). Cu poeziile stau prost.
Foarte. ar trebui să încerc să mă molipsesc de la tine, să fur din starea şi predispoziţia ta poeticească. Tu văd că nu ai impedimente, ba dimpotrivă!
Altfel, tot caut să mă transfer cu slujba, să vin mai aproape de home. Dacă ea nu mă vrea, eu o foarte doresc.
îmi pare bine să te re-citesc.
ce vorbesti despre poezie? ti se pare
n am scris nimic toata luna iulie
… da esti departe de casa, cu slujba?
Eu nu-mi mai amintesc de când am scris o poezie. deci stai mai bine, believe me.
Da, am fost la 80km.
titulară Acuma voi fi la 40. 
oho FELICITARI !