All I wanna say, they dont really care about us

Se află o voce nouă în corul  de îngeri, spunea un oficial american cu ocazia aflării veştii despre trecerea în nefiinţă a superstarului american Michael Jackson. Se pare că în timpul unor repetiţii pentru noul turneu în Europa, muzicianul a suferit un atac de cord care i-a provocat moartea. Automat, canalele de ştiri din întreaga lume au început să transmită stirea morţii celebrului artist. În România, stirea a ajuns spre dimineaţă, iar fanii lui Michael au început să se adune în faţa Ambasadei americane din Bucureşti pentru a-şi exprima durerea pentru dispariţia idolului lor. Câteva ore mai târziu, fiecare colţişor al planetei dotat audio şi video afla ştirea morţii, iar pe canalele de ştiri circulau interviuri şi colaje despre viaţa şi activitatea marelui artist. Timp de mai bine de 15 ani, Michael Jackson a intrat în viaţa oamenilor, şi spera el, şi în inimile lor, prin muzica sa. Caracterizat ca un artist extraordinar de talentat, perfecţionist, narcisist, pedofil, excentric etc., cu bune sau rele, este cert că acest om a influenţat prin muzica şi versurile sale o planetă întreagă. S-a spus în aceste zile că l-a întrecut pe Elvis, deşi personal cred că sunt la egalitate şi în bune şi în rele. Totuşi, în acest micuţ articol, nu vreau să scot în evidenţă decât două lucruri. Primul este că fanii, criticii de  muzică, autorul, au înţeles că în muzica sa este vorba despre  dragoste şi pace. Muzica sa transmite un mesaj despre dragoste şi pace între oameni. Michael cânta despre realitate şi despre faptul că această realitate murdară poate fi schimbată de oameni prin dragoste şi pace. Lor nu le pasă de noi, spune un vers pe care-l regăsiţi în titlul articolului, iar prin acest lor ( they ) o să înţelegeţi la cine se referă artistul reascultând melodia. Dar puterea dragostei e mai mare.

            Al doilea lucru despre care vreau să vorbesc este că mass-media l-a văzut şi denumit pe Michael ca pe un idol al fanilor. Un idol adorat, proclamat, iubit, care satisfăcea nevoi muzicale şi totodată nevoi sufleteşti. Generaţiile anilor 90 au simţit mai mult decât altele că muzica lui Michael a atins ceva în sufletul lor şi de aceea au fost mai apropiate de muzica artistului. Anul 2010 era programat pentru revenirea lui Michael sub deviza Asta este . Dar Dumnezeu a hotărât ca la 50 de ani artistul să iasă de pe scenă. Poate că are un loc în corul îngerilor, poate că a slujit în planul lui Dumnezeu, poate că oamenii au devenit mai buni. Dar la final, Asta este, şi cum spune Solomon, totul e deşertăciune, iar idolul muzicii pop a trecut dincolo. Oamenii sunt creaţiile minunate ale lui Dumnezeu şi fiecare excelează într-un domeniu. Unii se acoperă de glorie, alţii de tăcere şi fiecare va fi judecat pentru binele sau răul pe care l-a făcut cât a trăit pe pământ. Mesajul lui Hristos este despre dragoste, pace, şi mai ales despre o viaţă nouă. Scriptura ne spune că realitatea asta murdară va arde într-o zi, va fi un pământ nou şi un cer nou unde dragostea şi pacea vor fi veşnice. Nouă nu ne rămâne decât să aprindem în noi prin Hristos lumina dragostei şi a păcii înlăturând întunericul de care e cuprinsă realitatea în care trăim. Lucrările oamenilor sunt supuse pierzării, dar lucrările lui Dumnezeu sunt supuse veşniciei. Ascultaţi muzica lui Michael, fiţi pătrunşi de versuri sau ritmuri, dar nu uitaţi că a fost un om care a făcut bine şi rău şi care a trecut lăsând un gol în muzică şi în inimi. Hristos nu trece niciodată, el umple golul sufletului omenesc, dă dragoste şi pace veşnică, pentru că Lui îi pasă şi îţi dăruieşte fără nici o plată ceea ce nici un om bogat sau puternic, nici un idol de piatră sau de carne, prin nici un mijloc omenesc, pământesc sau magic, nu-ţi poate da: mântuirea sufletului tău. Nu lăsa ca la finalul tău să se zică asta este sau asta a fost, ci asta va fi. La revedere Michael, bun venit veşnicie!

 Cristian Maroneac