“Amintirea e creaţie continuă”- O.W.

“Amintirea e o seră a fericirilor trecute.” – Lucian Blaga

“Amintirea e creaţie continuă.” -  Oscar Wilde

“Amintirea nu-i partea erodată a prezentului, ci avanpostul lui.” – Costel Zăgan

“Deşi ne întoarcem deseori în trecut, se întâmplă ca unele “uşi” să se deschidă doar când avem cheia potrivită la noi. Astăzi cred că am avut cheia adecvată acestei amintiri închisă cu mulţi, foarte mulţi ani în urmă. Această amintire trage după sine o alta, căci unele dintre aceste “uşi” în spatele cărora sunt ascunse dureri şi suferinţe netămăduite la timp, sunt toate părţi ale aceleiaşi “camere”. Rita Drumeş în Staccato – Frânturi de viaţă

A trecut şi Paştele ăsta… tot ce trece însă, trăieşte în noi în acel cuib al gândurilor noastre pe care-l numim amintire. Păşim acele trepte înapoi zâmbind sau strângând din buze cu regret. Suntem tot ceea ce ne mai putem aduce aminte că am fost, tot ceea ce mai putem aduna din noi în amintire. Evident, suntem şi ceea ce nu ne mai putem aminti, şi e bine că nu ne este dat să purtăm povara tuturor clipelor ce s-au scurs, e bine că ne-a fost dată puterea de a selecta ceea ce vrem să “păstrăm” şi puterea de a şterge ceea ce vrem să uităm (rău de cei ce nu pot să uite ceea ce îşi doresc să nu-şi mai amintească ).

Fără efortul voluntar al stocării, se pierd în uitare vorbe pe care ar trebui să le ţinem minte, întâmplări ce ar trebui să ne invadeze în permanenţă prezentul tocmai pentru a fi în stare să îl modelăm altfel, ca nişte meşteşugari pricepuţi care în loc să înfrunte tinereşte lumina (oribitoare câteodată), lumina zilei de astăzi, îşi împletesc viaţa la umbră, în umbra amintirilor semnificative.

Sărbătoarea este o amintire prin care cineva sau ceva continuă să trăiască în noi.  Îl căutăm în biblioteca trecutului şi îl scoatem la suprafaţă. Câteodată sărbătoarea ţine doar o zi, iar la finalul ei îngropăm din nou amintirea în uitare, ca pe o poză înapoi în album, ca pe o carte înapoi pe raft.

E important să ne aducem aminte. E important să de aducem aminte importanţa amintirii.

De Paşte, femeile acelea care s-au dus la mormântul lui Isus cu miresme, fără să fie intenţia lor voită, au schimbat uitarea cu amintirea, după îndemnul primit de la mesagerul învierii, de la înger:

„Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v’a spus pe cînd era încă în Galilea,  cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.” Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.” Luk 24:6 – 8

Sunt şi altele pe care trebuie să ni le aducem aminte, nu doar cuvintele lui Isus. Pavel îl sfătuieşte pe Timotei, (tocmai pentru importanţa celor ce trebuia să-i rămână vii în amintire) să-şi ADUCĂ AMINTE !

“Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămînţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea, pentru care sufăr pînă acolo că sînt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvîntul lui Dumnezeu nu este legat.” 2Timotei 2:8-9

“De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mînilor mele.” 2Timotei 1:6

“Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale, pînă nu vin zilele cele rele şi pînă nu se apropie anii, cînd vei zice: „Nu găsesc nici o plăcere în ei”  - ne zice tuturor înţeleptul Solomon, în Ecclesiast 12:1

NU UITA!  e cealaltă faţă a lui ADU-ŢI aMINTE !