TEMELIA

Azi am scormonit prin gânduri după răspunsul la întrebarea “Care-i temelia vieţii?” Nu se poate ca viaţa (mea) să nu aibă o temelie, ceva pe care stă, ceva pe care se sprijină, ceva ce o susţine. Câteodată (am observat eu) avem impresia că ştim exact cum se petrec lucrurile şi nu e chiar aşa.  Normal că trebuie să fie undeva un ochi suficient de bun care să vadă exact cum e treaba cu viaţa fiecăruia, însă eu de cele mai multe ori nu sunt în stAre să văd bine decât după o anumită vreme, nu atunci când sunt prins în febra lucrurilor care dau năvală în viaţa mea.

Unii zic că viaţa nu trebuie analizată, ea trebuie trăită, că altfel îşi pierde gustul, ca atunci când … hmm… ce exemplu îmi vine în minte: (studiul unei femei vii pe lângă studiul unei femei moarte). Probabil că aşa e, însă unii dintre noi (cel puţin) trebuie să studieze viaţa şi să-i înteleagă mecanismul, pentru că vrem nu vrem, “ceva” se defectează din când în când, şi ca să nu stricăm şi mai mult trebuie să înţelegem întregul “mecanism”.

Mă învăţa cineva cu ani în urmă că sunt 4 elemente (majore) care se regăsesc în viaţa fiecăruia dintre noi, indiferent de ţară, cultură, limbă, religie, educaţie, etc.

Azi ştiu că mai este cel puţin 1 element pe care nu l-am luat în calcul atunci, ceea ce înseamnă că sunt 5 nu 4, şi aceste elemente sunt înlănţuite, întreţesute, interdependente, ordinale. Unul îl generează pe altul, îl naşte, îl determină, îl construieşte în fiecare zi formând pentru fiecare VIAŢA.

5. Consecinţe: “- ce bine că mi-am făcut treaba seara trecută , acum mă pot relaxa”.  Am ales un exemplu fericit. O consecinţă măruntă şi bună izvorâtă dintr-o faptă, dintr-o alegere, dintr-un:

4. Comportament: “în fiecare zi trebuie să fac şi asta şi cealaltă, şi chiar când nu fac nimic fac ceva” – şi aleg un lucru lăsând un altul deoparte pentru că aşa mi se pare mai bine, mai frumos, mai practic, mai plăcut (adică tot ceea ce e pentru mine valoros)

3. Valori: “-păi nu e bine aşa! alegi rău de pe acuma, o sa vezi…!” iar când îi întrebi pe oameni de ce li se pare un lucru mai bun ca altul, până la urmă îţi răspund că aşa cred ei, aşa consideră, ceea ce face a elementul din care izvorăsc valorile să fie:

2. Credinţa: … şi toţi cred. Unii cred că DA, alţii cred că NU, însă fiecare crede ceva, în ceva, potrivit cu … cu ce? Ce face ca o credinţă să se lege de un lucru, de o idee, de o practică mai mult decât de alta? Experienţa? Istoria? Experienţa şi istoria fiecăruia începe ACASĂ, în familia care-i oferă primul element:

1. Relaţiile: Acolo se creionează primele valori, după valorile celor care iniţiază relaţia, potrivit cu credinţele lor. Acolo se fac primele alegeri care aduc cu ele urmări bune sau mai puţin bune, rele sau dezastroase.

Schimbi relaţia şi totul capată o altă direcţie, deschide uşa altor credinţe, valori, fapte şi consecinţe. Asta desigur dacă celălaltă persoană a avut la rîndul ei relaţii bune, din care tot ce izvorăşte să fie bun.

Sună destul de uşor aşa în vorbe, însă în realitate “schiţa” e mult mai complicată, pentru că relaţiile noastre ne dezamăgesc de cele mai multe ori, şi nici familia nu mai reuşeşte să cultive relaţii veritabile şi profunde. Când relaţia nu merge o schimbăm fără să luăm prea mult în calcul faptul că nu merge din cauza noastră. Nu suntem în stare să iubim necondiţionat până când nu simţim că suntem iubiţi necondiţionat. Nu rămânem credincioşi cu aşa multă uşurinţă ca în jurământul din ziua nunţii “… în sărăcie şi bogăţie, la bine şi la greu, în plăcere şi neplăcere…”

Izvorul ne e tulbure şi aşa e întreaga apă ce iese afară.

Ne rămâne o variantă “demodată” şi “incredibilă”, aceea de a schimba IZVORUL, şi de a ne reÎmprieteni cu Cel Credincios, Neschimbat, Adevărat şi Iubitor, după sfatul pe care spre binele nostru ni-l dă Apostolul Pavel: “vă rugăm fiebinte în Numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu” – ca în relaţie cu El să avem şansa să ne “contaminăm.”

“Oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a părăbuşit pentru că avea TEMELIA zidită pe stîncă.” – Evanghelia după Matei 7:24-25