aceiaşi corbi ce negrii îmi fură semănarea
şi fără să le pese îmi lasă locul gol
împăturaţi în vorbe Tu mi-i aduci exemplu…
(ciudată ţi-e scrisoarea)
ruptura de plămadă, deşartă frământarea:
ei ciugulesc recolta, iar grâul nu-i al lor
şi fără să le pese, hambarul cel de mâine
ţi-l lasă Ţie-n grijă
purtându-şi mai departe întunecatul zbor…





























